Vedem greşelile partenerului ca fiind mult mai importante decât sunt

Avem tendinţa să atribuim o importanţă mult prea mare acţiunilor partenerului nostru de viaţă. Modul în care partenerul de viaţă se descurcă în stuaţii limită se reflectă asupra noastră, sau cel puţin aşa susţin o serie de studii recente. Într-un studiu ce încă nici nu a fost publicat, o serie de studenţi au fost rugaţi să intre într-o cameră plină de străini în timp ce purtau un tricou cu Barry Manilow şi apoi au fost întrebaţi cum cred că străinii i-au judecat pentru gusturile lor muzicale demodate. A reieşit că studenţii care au purtat tricoul au avut impresia că un număr mare de oameni era atent la tricoul pe care îl purtau. Aceştia au raportat de două ori mai mulţi străini care i-au luat în vizor decât oamenii care au intrat în sală fără tricou. Alte studii au arătat că acordăm o importanţă mare părerii celorlalţi, fie că această părere este pozitivă sau negativă.

Se răsfrânge însă impresia altora asupra persoanei cu care suntem în relaţie? Când un el şi o ea devin un ”noi”, pot acţiunile unuia dintre parteneri afecta modul în care celălalt se simte? Conform altor studii, avem tendinţa de a vedea o relaţie de cuplu ca fiind parte integrantă din noi. Mai mult, calităţile pozitive ale partenerului de cuplu sunt un mod de a ne creşte stima de sine. Este simplu atunci de intuit că în cazul calităţilor negative etalate mecanismul ar fi acelaşi.

Într-un studiu, participanţii au fost rugaţi să-şi imagineze că sunt la un dineu cu nişte străini şi că partenerul lor de viaţă lansează o flatulenţă zgomotoasă de faţă cu ceilalţi oameni. Rezultatele au arătat că oamenii tind să se simtă în centrul luminii reflectorului atunci când partenerii lor de viaţă fac ceva ce ei cred că ar putea fi perceput drept negativ.

Este important de ştiut cum să reacţionaţi în faţa unor asemenea situaţii care vă pun într-o lumină nefavorabilă şi să găsiţi mecanisme de coping vis-a-vis de acestea. De asemenea, este important de ştiut că sunteţi parte a unui cuplu, să acceptaţi că parenerul de viaţă mai poate greşi şi – mai important – să nu încercaţi să-l schimbaţi cu orice preţ. După cum am văzut mai sus, studiile arată că tindem să percepem eşecul unui partener ca pe propriul nostru eşec, să atribuim o însemnătate mult prea mare defectelor şi acţiunilor negative ale iubitei sau iubitului, soţiei sau soţului. Deoarece vom avea impresia că situaţia creată atrage privirile celor din jur, vom avea tendinţa să încercăm să remediem situaţia; de multe ori prin ”remediere” se înţelege automat admonestarea partenerului de viaţă, aceasta fiind o încercare de detaşare clară faţă de acţiunile lui sau ei.

Pentru rezolvarea disputelor de cuplu se recomandă terapia de cuplu asistată de un psiholog. Problemele de cuplu nu se pot rezolva mereu în doi iar o persoană străină vouă ar putea rezolva problema mult mai uşor, aducând argumente la care voi, în furia momentului, nu v-aţi putut gândi.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *