Teama de un zeu sever a dezvoltat societatea umană

În prezent există diverse dispute prin cercurile de atei a căror temă principală este morala impusă nu doar de creştinism dar şi de alte religii. Este această morală dictată exclusiv de religie sau sunt şi ateii oameni morali fără a fi necesară scrutătura unei zeităţi? Un studiu recent a încercat să vadă legătura dintre altruism/morală şi credinţa într-un zeu punitiv. 591 de oameni religioşi de diferite credinţe şi din diferite medii au fost supuşi unui joc în care au fost lăsaţi să trişeze pentru a vedea dacă sunt sau nu altruişti faţă de membri ai aceleiaşi religii.

Ca urmare a unui joc de zaruri recompensat cu beneficii financiare, jucătorii au putut pune câştigurile într-una din două recipiente. Unul era dedicat chiar lor sau membrilor comunităţii lor iar al doilea unui membru necunoscut al aceleiaşi religii. Jucătorii au fost lăsaţi să trişeze cu neruşinare în aşa fel încât să fie forţaţi să poziţioneze câştiguri substanţiale într-una din cele două cupe. La finalul jocului au trecut printr-un interviu în care au fost întrebaţi despre cât de punitiv este zeul lor în funcţie de cum acesta ştie cine şi când a greşit şi în funcţie de cât de informat este despre gândurile şi acţiunile supuşilor lui. A reieşit că o credinţă solidă într-un zeu mai punitiv corelează cu câştiguri mai substanţiale acordate membrilor aceleiaşi religii.

Cu alte cuvinte, cu cât mai sever era perceput ca fiind zeul lor, cu atât oamenii respectivi au avut tendinţa de a oferi câştigul lor membrilor aceleiaşi religii, chiar dacă nu-i cunoşteau pe aceştia. Cei cu zei punitivi şi deci cu o morală mai solidă au dat cu până de cinci ori mai mulţi bani membrilor religiei lor, în comparaţie cu cei care venerau un zeu mai relaxat ce nu pedepsea atât de aspru trişatul şi înşelăciunea.

Inferenţele care se pot trage din acest experiment sunt diverse, dar una dintre cele mai importante se leagă de cum societăţile cu credinţă în zei mai punitivi sunt mai omogene şi – deci – mai predispuse să propere din cauza relaţiilor membrilor lor. Oamenii care se încred într-un zeu mai aspru vor tinde să se comporte mai decent unii cu ceilalţi, cooperarea dintre aceştia dând naştere la societăţi mai solide şi cu o durată de viaţă mai lungă. Din punctul de vedere al psihologiei sociale şi al sociologiei, importanţa religiei este subliniată de teama de a nu fi pedepsit care aparent corelează puternic cu omogenitatea grupului ce venerează respectivul zeu punitiv. Cu cât zeul venerat este mai răzbunător, cu atât tendinţa de a-i face pe plac pentru a evita pedeapsa divină este mai mare. Morala, deci, va fi susţinută de teamă, contribuind la progresul şi bunăstarea societăţii care o susţine.

Din studiul de mai sus putem trage concluzia că morala impusă de religie este puternică. Asta nu înseamnă că ateii sunt oameni lipsiţi de morală sau cu o morală mult mai slabă din cauza necredinţei lor ci doar că, mânaţi de teamă, oamenii credincioşi tind să se alinieze unui anumit tipar pe care îl percep sau cred că îl percep. Mai mult, religia se pare că a contribuit mult la expansiunea societăţilor, menţinând omogenitatea grupului şi respectul pentru reguli.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *