Studiu de caz (fictiv) – Tulburarea de personalitate schizotipală

Această serie de articole își propune să expună câte un studiu de caz fictiv mulat pe semnalmentele celor cu tulburări de personalitate. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Numele și acțiunile personajelor sunt rodul imaginației și sunt expuse în strictul scop de a oferi o imagine de ansamblu asupra tulburării de personalitate. Poza de atac a articolului nu reprezintă personajul în sine ci a fost aleasă la întâmplare de pe Internet.

Marius este un bărbat de 46 de ani, de profesie inginer și profesor de istorie la un liceu din Oradea. Izolat, necăsătorit, Marius își petrece zilele între locul de muncă și televizor. Menține legătura cu un verișor îndepărtat care locuiește în același oraș ca și el dar aparte de acesta nu are nici prieteni, nici cunoștințe cu care să mențină contactul, aparte de colegii de serviciu și vecinii cu care se întâlnește ocazional pe palierul blocului. Marius este perceput de restul oamenilor ca fiind un individ ciudat, iar asta deoarece crede cu tărie că energiile pozitive i se transferă în corp în fiecare zi la ora 17.00 prin intermediul televizorului, mulțumită unei rute energetice Oradea-Paris. Din această cauză Marius se uită la televizor în fiecare zi la ora 17.00 pentru a se reîncărca energetic.

Discursul lui aproape zilnic despre binefacerile acestei energii s-a scurs treptat și-n orele de istorie, elevii lui vorbind pe ascuns despre preocupările bizare ale profesorului lor. Din această cauză Marius a avut probleme cu consiliul profesoral pe care – din nou – a încercat să-l convingă de existența unei conspirații mondiale pusă pe eliminat energiile pozitive ale ”rutelor globalizante ale planetei via extorsiunea liniilor Delta”. Marius pare convins că poate comunica telepatic uneori cu un alter-ego al său aflat în Italia, un om care arată ca și el și are aceeași vârstă, nume și zi de naștere și care în aceelași moment ca și el se așează în fața televizorului, ei făcând astfel schimb de energie zilnic la orele 17.00. Acest alter-ego îl contactează uneori și în afara orei specificate și atunci Marius își notează gândurile într-un carnețel pe care a gravat o cruce pentru protecție și a lipit o poză cu Sf. Bartolomeu.

Elevilor, vecinilor și colegilor Marius le-a povestit despre experiențele extracorporale pe care le are noaptea înainte de a adormi, descriind în detaliu și într-un limbaj alambicat și disarmonic despre cum sufletul i se detașează de corp și o pornește pe calea rutei energetice spre Paris unde alter-ego-ul său face același lucru. ”Prin anterior-menționata rută de gradul al treilea, post-galactică, post-efemeră, vizual intrinsecă, declar pe această cale că eu, Marius, prin puterea ce mi-a fost acordată mie și rangului meu mă apăr și feresc constant de atacurile energetice ale civilizației infra-rutare, malefice, sezonal-dependentă și valoric-denigratoare.” Discursurile de acest gen survin des și au loc în special în prezența adulților, Marius ferindu-se mai nou să folosească asemenea declarații în fața elevilor săi.

Pe doi dintre vecinii care locuiesc în apartamentele alăturate Marius îi suspectează că vor să-i bruieze ruta Oradea-Paris și de aceea mută constant poziția televizorului în casă în așa fel încât ”să-i prostească pe vecini” care în acest fel ar fi incapabili să bruieze ”transmisia”. Când nu vorbește despre ruta energetică și conspirații la nivel mondial domnul Marius pare apatic, detașat emoțional de lumea înconjurătoare, aproape în permanență preocupat de gânduri. În unele perioade e neobișnuit de retras și tăcut, preferând să mănânce singur sau să facă lungi plimbări prin parc deoarece crede că energiile pozitive ale copacilor îi acordă un surplus energetic prin care el să poată lupta mai departe cu civilizația infra-rutară.

Îmbrăcat mereu în același costum cu cravată mov, domnul Marius poartă la rever o batistă roșie pe care o atinge din când în când pentru a-i aduce noroc. Elevii spun că se spală rar deoarece hainele lui emană un miros ciudat și atunci când nu e atent îl stropesc cu cerneală pe spatele costumului. Limbajul corporal și mersul se aseamănă cu cele ale unei persoane de viță nobilă din secolele trecute: bărbia sus, spatele drept, mâinile interconectate la spate. Vocabularul domnului Marius este plin de cuvinte compuse sau inventate, el alcătuind noi termeni pe care îi folosește în discursurile sale sau atunci când își notează ”comunicațiile” în carnețel: ”aluzibil”, ”extratentacular”, ”perspeculitate indubitativă”. Rareori privește în ochi persoanele cu care vorbește, iar când își poartă pledoariile și discursurile alambicate domnul Marius de obicei se așează la masă cu degetele încleștate și privește fix în față-jos.

Se ferește de interacțiuni sociale și devine agitat și nervos atunci când trebuie să participe la ședințe ori petreceri organizate în cadrul școlii în care predă (baluri, serbări). De obicei domnul Marius se retrage într-un colț sau lângă un geam prin care privește îndelung ca să pară îndeajuns de preocupat încât lumea să nu-l abordeze. În plus, privind pe geam spre copacii din fața școlii domnul Marius consideră că ”se încarcă cu energie”.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *