Studiu de caz (fictiv) – Tulburarea de personalitate schizoidă

Această serie de articole își propune să expună câte un studiu de caz fictiv mulat pe semnalmentele celor cu tulburări de personalitate. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. Numele și acțiunile personajelor sunt rodul imaginației și sunt expuse în strictul scop de a oferi o imagine de ansamblu asupra tulburării de personalitate. Poza de atac a articolului nu reprezintă personajul în sine ci a fost aleasă la întâmplare de pe Internet.

Miruna este o fată de 21 de ani, studentă la ASE. Originară din Craiova și mutată ulterior în Cluj, Miruna a ajuns la Oradea de unde plănuiește să plece ulterior în capitală. Mereu pe drum, nu-și permite să-și aștearnă rădăcini în niciun oraș. Retrasă, tăcută, cu un zâmbet forțat și o privire care transmite sarcasm sau ironie, fata este genul de om singuratic care preferă să se descurce singură în orice situație. Verbalizează acest fapt uneori și o face cu tărie, scurt și la obiect. Comunică puțin cu iubitul ei pe care l-a ales doar ca să se integreze social, dezvăluindu-i chiar cu nonșalanță că l-a ales doarece era cel mai bun prieten al iubitului unei prietene comune.

Afirmă că-i place muzica dar când e să numească formații sau melodii preferate trebuie să se gândească mult timp și sfârșește prin a da răspunsuri aleatorii doar ca să fie lăsată în pace. La cei 21 de ani ai ei Miruna are un plan concret de viitor iar acel plan nu-i include cunoștințele, rudele și singurele ei două prietene. Nu ține legătura cu familia decât foarte rar și niciodată nu este ea cea care inițiază convorbirile telefonice. Afirmă că ei nu-i place să dea telefoane și că rolul unei fete nu este cel de a suna băieți.

Rece și detașată în relațiile intime, pare să încerce experiențe sexuale doar din curiozitate și nu simple plăcere în timpul acestora. Afirmă că nu poate dormi cu nimeni în pat și de aceea se retrage într-o altă cameră pe parcursul nopții indiferent cine ar dormi la ea acasă. Critica o lasă rece, poate puțin intrigată dar intrigarea e doar de fațadă. Nici laudele nu par să o miște și le acceptă cu o mirare disimulată teatral. Cunoscuții o văd ca pe o persoană rece, distantă, ciudată, închisă în lumea ei. Nu are activități preferate aparte de băile lungi cu multă spumă. Mirunei îi este extrem de greu să priceapă glumele de orice tip, nepărându-i-se amuzante niciuna dintre ele, indiferent de cine ar fi rostite. Când zâmbește sau râde o face fie din sarcasm, fie din considerente legate de integrarea socială. Menține în jurul ei o mână de 3-4 persoane cu care limitează la maximum interacțiunea dar de care e conștientă că are nevoie pentru a putea supraviețui în lume. În viziunea ei, oamenii sunt obiecte de care nu trebuie să te atașezi.

Nu înțelege iubirea, cel puțin nu așa cum o fac ceilalți oameni, deși uneori depune eforturi în a părea erotică cu iubitul ei sau cu alții dar tot din considerente legate de acceptare socială, ferindu-se în general de orice fel de contact fizic romantic. În viziunea ei nu este bine a părea prea ”ciudat” așa că se conformează unor cutume sociale atunci când este neapărată nevoie. Are un câine la care pare să țină mai mult decât la orice altă ființă. Renunță cu ușurință la amiciții și prietenii, după cum o cere momentul, fără pic de remușcare sau considerare față de celelalte persoane. A părăsi un prieten pentru ea e sinonim cu a lăsa o unealtă pe masa de lucru. Foști prieteni și amici se plâng că nu-i mai salută pe stradă sau se preface că nu-i observă, chit că în urmă cu câțiva ani relația lor părea să meargă de minune și în ciuda faptului că nu a existat un catalizator exploziv sau măcar concret în destrămarea respectivelor relații.

Miruna preferă să meargă singură la cumpărături, cere rar ajutorul celorlalți, este distantă chiar și atunci când are vizitatori și-și neglijează des musafirii ca și cum n-ar fi prezenți în locuință. Este greu să spui ce gândește și cum gândește deoarece nu reacționează emoțional și nu afișează un curcubeu de emoții prin expresii faciale sau gestică, indiferent de situația în care se află, cu excepția dezgustului sau a fricii, ultimele trecând și ele rapid prin aluatul modificărilor faciale ale fetei. Mereu îngândurată sau cu mintea în altă parte, aplatizată afectiv și cu o față inexpresivă, zâmbetele Mirunei sunt mimici a ceea ce încearcă să reproducă din filme sau din reacțiile citite pe fețele altora. Uneori râde când ceilalți râd dar o face doar pentru a nu ieși în evidență alegând să stea inertă.

Lucruri și activități care produc plăcere mediei o lasă indiferentă. O plimbare seara prin parc e de preferabil să fie făcută solitar decât în cuplu. Nu e mișcată de scene tragice din filme, râde rar în cazul în care se uită la comedii și reacționează aproape exclusiv în cazul scenelor care implică rănirea sau neîndemânarea actorilor.

Miruna are o gândire abstractă, preferă rutina și are un set de tabieturi greu de urnit. Rutina este viața ei zilnică și o urmează cu strictețe, de la mâncatul solitar și până la purtatul acelorași haine până la uzare. Ieșirea dintr-un grup social o face brusc și fără avertisment, alegând să se mute definitiv în alt oraș ”peste noapte” și fără a-și lua rămas-bun de la vechile cunoștințe.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *