Stimulează-ţi copilul pentru a deveni mai creativ

Creativitatea este unul dintre cei mai importanţi factori în succesul unui individ în viaţă. Cu toţii ne dorim ca ai noştri copii să devină oameni creativi. Prin ”creativitate” nu se înţelege doar abilitatea de a putea picta un tablou ori de a scrie o poezie. Creativitatea nu foloseşte doar la a putea compune melodii folosindu-te de vioară şi nu se rezumă doar la conceptul de artă. Creativitatea este de folos într-o sumedenie de situaţii cu care un om se confruntă pe parcursul vieţii, situaţii care implică – printre altele – rezolvarea de probleme. Un om creativ va găsi soluţii mai rapid atunci când se pune problema ieşirii dintr-un impas.

Consideră creativitatea ca fiind uneori mai importantă chiar şi decât inteligenţa ori memoria. Un om cu memorie bună poate deţine un set impresionant de informaţii cu care poate jongla, un om inteligent va şti cum să folosească acele informaţii în mod eficient, dar un om creativ va putea combina informaţiile pentru a alcătui noi informaţii folositoare. Cu alte cuvinte, în lipsa creativităţii şi dispunând doar de inteligenţă şi memorie, rămânem încorsetaţi în a manevra acelaşi set limitat de date fără a putea să alcătuim unele noi.

Creativitatea se leagă strâns de imaginaţie, şi acest aspect este unul important. Pentru ca al tău copil să devină creativ, trebuie să-i stimulezi întâi şi-ntâi imaginaţia. Imaginaţia este cea care te face să devii creativ, să simţi nevoia de a te exprima. Tot ea te ajută – după cum spuneam mai sus – să te foloseşti mai bine şi mai rapid de informaţiile din memorie sau să găseşti rapid răspunsuri la problemele din viaţă.

Citeşte-i poveşti şi răspunde-i mereu la întrebări

Unul din cele mai eficiente moduri de a dezvolta imaginaţia unui copil este să-i citeşti. Încă de la o vârstă fragedă la care este capabil să priceapă lucruri elementare despre lumea înconjurătoare, citeşte-i. Citeşte-i poveşti şi explică-i cu răbdare atunci când nu înţelege ceva. Răbdarea părintelui este crucială în oricare stadiu al dezvoltării copilului. Îţi va pune multe întrebări iar dacă nu vei avea răbdare să-i răspunzi, cu timpul copilul va înceta să te întrebe de teama unui nou refuz. Nu-l priva de informaţiile de care are nevoie.

Citindu-i copilului în fiecare seară o poveste îl forţezi să-şi închipuie scenele descrise, personajele poveştii. Fiecare dintre noi alcătuim imagini mentale ale lucrurilor la care ne gândim pornind de la arhetipuri – imagini primordiale. Cei mai mulţi oameni, când se gândesc la conceptul de ”fruct” îşi imaginează un măr roşu. Când te gândeşti la ”scaun”, îţi imaginezi cel mai probabil un scaun alcătuit elementele lui de bază şi nu la un scaun decorat, cu spătar tapiţat ori din lemn gravat. Imaginile acestea mentale simple ne ajută să pricepem mai uşor lucrul la care ne gândim şi totodată ne permit să obţinem o bază de la care să pornim din punct de vedere al imaginaţiei. Citindu-i copilului poveşti, acesta va auzi pentru prima oară de termeni precum ”furnicar” ori ”zimbru”. Îşi va imagina aceste animale folosindu-se de informaţiile limitate de care dispune. Pe măsură ce din poveste va reieşi că furnicarul are patru picioare, animalul imaginat de el se va trasforma mental într-unul cu patru picioare. Ulterior va pune întrebări şi va afla de la tine că furnicarul are un bot lung, că se hrăneşte cu furnici, că are unghii lungi. Cu cât mai multe informaţii primeşte copilul de la tine cu atât îşi va folosi mai bine imaginaţia pentru a-şi închipui cum arată imaginea pe care i-o descrii. Ori, cu cât mai multe informaţii are ca să construiască o imagine mentală, cu atât mai mult va lucra să şi-o reprezinte cu acurateţe. Se va folosi de informaţiile deţinute până atunci (animal, picioare, gheare) şi de cele tocmai furnizate de tine pentru a alcătui mental imaginea unui furnicar. Iar astfel va afla nu doar de existenţa unui animal nou pentru el, dar se va folosi de imaginaţie pentru a şi-l reprezenta.

Cu cât mai multe întrebări îţi pune copilul, cu atât imaginaţia lui lucrează mai mult. Pentru că la vârste fragede se află în stadiul în care asimilează informaţii despre mediul lui înconjurător şi este nevoit să se folosească de imaginaţie pentru a putea înţelege concepte noi. Mai mult, citindu-i poveşti zilnic copilului, îl faci curios. Îl faci să-şi dorească să afle mai multe, iar după ce va învăţa să citească singur cel mai probabil îşi va dori să descopere şi mai multe poveşti. Va veni o vreme când, după ce va creşte, va trece singur de la cărţile cu poze la cele populate exclusiv de text şi atunci – din nou – va trebui să-şi imagineze mental decoruri, personaje şi acţiuni, fapt care în sine îi va dezvolta imaginaţia. Un copil cu imaginaţie va dori în cele din urmă să şi-o exprime într-un fel sau altul. De exemplu – un copil care a fost stimulat să citească des nu e exclus să se apuce de scris într-o bună zi.

Lasă-l să se exprime liber

Un copil cu o imaginaţie bogată va dori să şi-o exprime. Lasă-l să fie creativ: să deseneze, să construiască structuri din cuburi, să picteze cu degetele, să zdrăngăne la chitara de jucărie. Chiar dacă zgomotul chitării te deranjează după o zi lungă de lucru, oprindu-l pe copil din activitate câştigi o oră de linişte dar el pierde o şansă de a se exprima şi a învăţa cum să o facă din ce în ce mai bine. Mai important – nu-l corecta. Dacă vezi că acoperă de culori paginile unei cărţi de colorat lasă-l să o facă liber. În poţi explica – de exemplu – că frunzele sunt verzi, dar dacă el alege să le coloreze în albastru nu-l opri. Cu timpul va învăţa oricum culoarea frunzelor în funcţie de anotimpuri. Dar evită să-l critici sau corectezi dacă depăşeşte liniile contururilor din cartea de colorat. Din nou – cu timpul va învăţa să le respecte, dar până în acel punct copilul trebuie lăsat să se exprime liber, fără să-i fie îngrădite opţiunile de culoare sau formă. Dacă desenează un cal cu şase picioare e bine să-i explici că un cal are patru picioare dar nu-l forţa să şteargă din ceea ce a creat şi nu-l critica dacă el alege să păstreze desenul în forma lui curentă.

Cu cât este criticat sau corectat mai des, cu atât copilul se va teme să se exprime liber din teama de a nu greşi. Ori de câte ori copilul tău desenează un tren cu picioare şi simţi nevoia să-l corectezi, adu-ţi aminte că Salvador Dali picta elefanţi cu instrumente muzicale în loc de cap şi corăbii cu fluturi în loc de pânze. Percepţia corectă asupra lumii înconjurătoare este într-adevăr importantă, dar ea poate surveni din alte surse; ori copilul observă şi înregistrează, întreabă şi se documentează. Când vine vorba însă de actul creativ, dacă încerci să-l forţezi să o apuce pe o anumită cale considerată cea corectă de tine, ca părinte, s-ar putea să-l educi mai rapid dar să-l faci mai puţin creativ.

Evită să-i impui necesitatea creativităţii

Mulţi părinţi doresc cu tot dinadinsul ca ai lor copii să înveţe să cânte la pian, ori să danseze, ori să devină buni desenatori. Vă doriţi un viitor glorios pentru copiii voştri iar artele joacă un rol important în acel viitor. Dar se prea poate ca viziunea ta asupra ceea ce-i bine pentru copil din acest punct de vedere să nu coincidă cu a lui. S-ar putea ca tu să doreşti cu tot dinadinsul ca fetiţa ta să urmeze cursuri de balet pentru că vei considera că are nevoie să se exprime prin dans. Dar la fel de bine s-ar putea ca fetiţa ta să posede un talent aparte la desen, talent pe care nu l-ai observat din cauză că tu doreai neapărat ca ea să fie balerină.

Studiază-ţi copilul şi vezi cu ce activitate petrece mai mult timp. Dacă îi place să deseneze, dă-l la un curs de desen sau măcar încurajează-l să deseneze în continuare asigurându-te că dispune în permanenţă de creioane colorate şi foi de hârtie destule. Dar lasă-l să deseneze atunci cînd vrea el să deseneze şi nu-i impune s-o facă cât mai des sperând că astfel va deveni bun la desen. Mai mult, pe cât se poate, evită să-i impui alte activităţi atunci când îl vezi că este ocupat să se exprime. Baia de seară sau spălatul pe dinţi pot să aştepte încă jumătate de oră până ce copilul termină de colorat, chit că tu poate ţi-ai dori să te poţi în sfârşit odihni după ce-l culci cât mai repede.

Evită să-i impui copilului cursuri de pian dacă el îţi dă de înţeles în repetate rânduri că acestea nu-i fac plăcere. Forţându-l să participe la ele, în câţiva ani va deveni poate expert în a reda mecanic o piesă. Dar impunându-i instrumentul dorit de tine e puţin probabil ca în timp acel instrumet să înceapă să-l atragă. Ori un copil care cântă la un instrument care nu-l atrage nu se va folosi de el pentru a crea melodii noi cu el. Se va strădui doar să te mulţumească pe tine învăţând poate strictul necesar şi evitând instrumentul respectiv în restul timpului. Creativitatea implică nu doar imaginaţie ci şi voinţă. Fără voinţa de a crea, imaginaţia este inutilă în actul creativ.

Încurajează-ţi copilul să facă ceea ce-i place când vine vorba de artă. Pentru că dacă e lăsat să facă ceea ce-i place, creativitatea e la un pas distanţă.

Vremurile se schimbă

Trebuie să înţelegi că vremurile se schimbă şi că ideea ta despre ceea ce reprezintă o pictură reuşită poate să nu coincidă cu cea a copilului tău. Dacă e de la sine înţeles că nu-i critici copilului tău desenul pentru realizarea căruia a petrecut o bună parte din ultima oră, dacă desenul respectiv nu coincide cu concepţia ta despre artă să nu intri în panică.

Se prea poate ca al tău copil adolescent să dorească să cânte rock dur la chitară. Dacă tu nu înţelegi death metal-ul sau heavy metal-ul şi consideri că ”aceea nu e muzică”, află că al tău copil găseşte un sens în muzica respectivă. Mai mult, faptul că ţie, ca părinte, nu-ţi place muzica respectivă, nu înseamnă automat că acel stil muzical nu are o structură sau o melodicitate şi – implicit – valoare. Una care ţie îţi scapă deoarece eşti din cu totul altă generaţie. Există puţini critici de artă în România iar tu cel – mai probabil – nu eşti unul dintre ei. În plus, indiferent de ceea ce ai auzit, critica artei este puternic subiectivă. În artă, ”binele” şi ”răul” sunt concepte vagi. O carte care ţie ţi-a plăcut mult de tot s-ar putea să-i displacă profund altuia. Melodia aia auzită la radio şi care te face să te enervezi e în acest moment ringtone-ul altcuiva care o apreciază.

Dacă al tău copil alege un drum în a se exprima creativ iar ceea ce iese din asta te dezamăgeşte, s-ar putea să rămâi surprins(ă) într-o zi. Pentru că într-o zi se prea poate ca cineva să te aboreze şi să-ţi spună că micuţul tău are un real talent la desen sau un ochi pentru structuri arhitecturale iar acel cineva să fie un om care pricepe arta mai bine decât tine. Majoritatea oamenilor creativi care au pornit curente artistice ajunse ulterior faimoase au fost neînţeleşi la început de semenii lor.

Arată-i că apreciezi ceea ce face

Şi aici nu vorbim doar de încurajare. Să-ţi încurajezi copilul e simplu de cele mai multe ori: ”bravo”, ”continuă tot aşa”, ”excelent”. A aprecia însă ceea ce face copilul tău în procesul lui de formare a creativităţii înseamnă însă mai mult. Înseamnă ca atunci când îţi arată un desen şi începe să-ţi explice în detaliu ceea ce a desenat să-l asculţi cu răbdare, să nu-l critici, să-i pui întrebări care să denote faptul că eşti cu adevărat interesat ca părinte de ceea ce face. Asta îi dictează mai mult decât orice altceva faptul că este încurajat.

Chiar dacă nu înţelegi actul creativ sau consideri că ceea ce copilul tău face nu este un act artistic, depune un efort şi ascultă-l cu atenţie. Priveşte-l dansând, lasă-l să te vadă studiind cu atenţie castelul din cuburi pe care l-a construit. Roagă-l întâi să-ţi explice ceea ce a făcut şi apoi laudă-l pentru efortul depus.

Concluzii

Un copil care se simte apreciat se va simţi încurajat să creeze în continuare. Un copil lăsat să se exprime liber în actul creativ şi fără directive clare de urmat îşi va lăsa imaginaţia să zburde liberă. Un copil care nu se simte constrâns să se exprime artistic o va face din pură plăcere şi o va face des. Un copil căruia părinţii îi cântă sau îi citesc poveşti îşi va folosi imaginaţia ca să-şi reprezinte mental lucrurile; pentru că va dori să înveţe, să priceapă. Iar toate acestea, combinate, dezvoltă creativitatea copilului aşa cum în ziua de azi puţini profesori sunt capabili să o facă.

Creativitatea nu înseamnă doar exprimare prin artă. Creativitatea ne este de folos atunci când încercăm să dăm de cap unei situaţii, ne ajută să inventăm concepte noi, să abordăm problemele din unghiuri inedite. Creativ poţi fi nu doar pictând sau compunând o melodie. Creativ eşti şi atunci când alcătuieşti formula chimică a unui nou parfum ori emiţi un nou concept filosofic ori decizi cu ce haine să te asortezi pentru un eveniment. Creativă eşti şi atunci când încerci să-i dai supei un gust mai bun ca data trecută, jonglând cu ingredientele şi apreciind de cât chimen ai mai avea nevoie.

Creativitatea copilului tău se poate manifesta în domenii la care nici nu te-ai fi gândit – de la programare pe calculator şi până la modul în care decide cum se joacă cu păpuşile. Nu toţi ajungem pictori la maturitate, dar putem ajunge ingineri, sociologi, avocaţi ori manageri de companie şi să ne folosim de creativitate în toate aceste domenii. Dar un lucru este sigur – un copil, indiferent de cum ajunge să-şi exprime creativitatea, se va folosi de ea ulterior în viaţă într-o măsură sau alta. Şi cu cât mai creativ va fi, cu atât mai aproape va ajunge de omul care speri să devină.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *