Psihologia şcolii – Activităţi de cunoaştere şi autocunoaştere la elevi

Pentru a se adapta la mediul social, individul trebuie nu doar să cunoască dar să facă uz şi de autocunoaştere. Cu cât avansăm în vârstă cu atât avem o mai bună capacitate de autoreflexie. Iar când vorbim de imaginea de sine, aceasta presupune o conştientizare a două întrebări: cine sunt eu? şi ce pot face eu? Formarea imaginii de sine se dezvoltă odată cu vârsta şi împreună cu experienţele prin care trecem ca fiinţe umane. Confruntarea cu diverse evenimente din viaţă scoate la iveală noi dimensiuni ale personalităţii.

Ca o definiţie, cunoaşterea de sine este un proces cognitiv, afectiv şi motivaţional care este influenţat de mediul înconjurător. Imaginea de sine este o reprezentare mentală a propriei persoane şi este totalitatea percepţiilor privind abilităţile, atitudiile, comportamentele personale ale individului. O persoană cu o imagine de sine negativă va tinde să gâdească şi să se comporte negativ. În contrast, o persoană cu o imagine de sine pozitivă se va comporta pozitiv şi va avea gânduri pozitive.

De menţionat că mai ales în cazul adolescenţilor imaginea de sine nu reflectă mereu realitatea. Un adolescent gras s-ar putea percepe în oglindă ca fiind slab. O adolescentă slabă se va percepe ca fiind grasă şi urâtă, totul în încercarea de a se alinia la standardele şi normele nescrise ale societăţii.

Formarea imaginii de sine şi cunoaşterea de sine sunt procese complexe care implică mai multe dimensiuni. Astfel putem identifica un eu fizic care structurează dezvoltarea, acceptarea şi încorporarea propriei personalităţi. Un eu cognitiv care face referire la modul în care sinele structurează informaţia şi o receptează, modul în care operează cu această informaţie. Un eu emoţional care înglobează totalitatea emoţiilor şi sentimentelor ale persoanei faţă de sine, mediu şi viitor. Un eu social care cuprinde acea dimensiune a eu-lui pe care o afişăm lumii, societăţii. Un eu spiritual care reflectă valorile morale ale persoanei. În ultimul rând, putem percepe şi un eu ideal – ceea ce ne-am dori să atingem, ceea ce ne-am dori să fim – un eu spre care tindem.

Se propun pentru conştientizarea eu-rilor menţionate mai sus activităţi de cunoaştere şi autocunoaştere la elevi, structurate pe două categorii distincte: externe şi interne.

Activităţile externe încurajează autoreflexia şi implică conversaţia cu elevii despre modul în care structurile eu-lui le influenţează emoţiile şi comportamentul. Cele interne presupun mai multe subcategorii de autocunoaştere: observarea propriilor gânduri, analiza ţelurilor şi aspiraţiilor proprii, identificarea priorităţilor, analiza valorilor personale, identificarea resurselor necesare, informaţii verbale şi non-verbale primite de la alte persoane.

Pentru a face elevii să se deschidă se propun următoarele activităţi şi exemple practice de cunoaştere şi autocunoaştere. Activităţile sunt structurate progresiv, în funcţie de vârsta grupului de elevi cu care acţionăm şi despre care vrem să aflăm mai multe.

Totul despre mine

Acest tip de activitate se aplică în cazul elevilor cu vârste cuprinse între 5 şi 10 ani. Ca durată de desfăşurare se întinde la 20 de minute şi are ca obiectiv promovarea sistemului de suport prin identificarea persoanelor importante pentru copil şi a caracteristicilor importate pe care aceştia simt că trebuie să le emuleze. Abilităţile de care au nevoie elevii pentru a întreprinde această activitate se limitează la abilităţi de colorare şi – eventual – scriere. Cadrul didactic trebuie să aibă pregătite foile de lucru structurate după modelul figurii din anexă, creioane de lucru (de preferinţă colorate) sau alte ustensile de scris (pix, stilou). Ca mod de desfăşurare cadrul didactic trebuie să ajute elevul să completeze coala de hârtie şi să o decoreze după bunul plac folosind creioane colorate.

Afişul de pe uşă

Scopul acestei activităţi este identificarea spaţiului personal al copilului. Este o activitate menită să-i ofere un sentiment de control şi totodată să-i susţină unicitatea şi individualitatea lui ca persoană. Ca medie de vârstă aplicabilitatea activităţii se încadrează undeva între 5 şi 12 ani, cu o durată de desfăşurare de până la 50 de minute. Elevul trebuie să aibă abilităţi de scriere şi desen, tăiere şi lipire. Ca materiale se folosesc creioane, acuarele, foarfeci, lipici şi foi.

Modul de implementare este următorul: se discută raţiunile de a realiza un afiş ce urmează să fie lipit pe uşa clasei; ca motiv se poate invoca necesitatea cunoaşterii de către străini a apartenenţei elevilor la mediu (ca alţii să ştie a cui e sala de clasă). Se oferă libertate totală elevilor în alegerea instrumentelor cu care lucrează dar se pot oferi sugestii în realizarea afişului. Printre sugestii se pot include scrierea numelor proprii cu caractere realizate artistic, decuparea numelor şi lipirea lor pe afişul comun al clasei, decorarea în comun a respectivului afiş şi lipirea acestuia pe uşa sălii.

În funcţie de caz se pot realiza şi alte semne care pot fi lipite pe uşă: un semn de ”nu deranjaţi”, unul de ”păstraţi curăţenia”. Important este să angajăm elevii în realizarea unui ţel comun care totodată le permite să-şi afişeze individualitatea.

Calendarul persoanelor speciale

Activitatea este dedicată elevilor cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani. Ca durată de desfăşurare a activităţii se recomandă între 50 şi 60 de minute. Se angajează în activitate întreaga clasă de elevi care va fi tratată ca şi un grup compact. Obiectivul este să ajutăm elevii să cunoască şi identifice persoanele şi evenimentele importante din viaţa fiecăruia.

Materialele necesare realizării calendarului persoanelor speciale sunt o bucată mare din carton, hârtie, creioane colorate, stilouri, lipici. Se discută cu elevii despre importanţa calendarului şi despre evenimentele importante din viaţa lor, cele sărbătorite în fiecare an (Crăciun, Revelion, ziua de naştere). Se subliniază importanţa cunoaşterii datelor de naştere a celor din familie, importanţa cunoaşterii datelor de naştere ale prietenilor, importanţa stabilirii vacanţelor şi a cunoaşterii unor date ale sărbătorilor importante, celebrate de întreaga societate.

Împreună cu elevii se stabilesc categoriile ce vor fi cuprinse în calendarul special:

  • data de naştere a celui care completeză calendarul;
  • datele de naştere ale părinţilor;
  • datele de naştere ale bunicilor;
  • datele de naştere ale mătuşilor şi unchilor;
  • datele de naştere ale verişorilor;
  • datele de naştere ale prietenilor elevului;
  • alte date pe care elevul doreşte să şi le amintească: perioadele de vacanţă, sărbătorile de iarnă etc.

Fiecare categorie urmează să fie realizată pe o foaie de hârtie care va conţine un tablel similar cu cel de mai jos:

După completarea tuturor categoriilor se decupează tabelele din foile de hârtie şi se lipesc pe o bucată din carton, creându-se astfel un poster al evenimentelor importante. Lucrarea se înfrumuseţează folosindu-se creioanele colorate (se pot adăuga brazi alături de perioada sărbătorilor de iarnă, decupaje ale unor tòrturi de naştere). Afişul se aşază pe perete, în sala de clasă sau în camera copilului.

Pălăriile

Activitatea este dedicată elevilor cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani. Durata de desfăşurare a activităţii este de 60 de minute. Copiii se organizează în grupuri de câte 2-3 şi se încearcă formarea grupurilor în aşa fel încât să conţină elevi care petrec mai mult timp împreună. Ca şi obiectiv, activitatea se desfăşoară pentru a lăsa elevii să-şi împărtăşească sentimentele auto-percepute şi să cunoască modul în care sunt percepuţi de ceilalţi.

Echipamente necesare: ziare, panglici, carioci.

Numele fiecărui elev se notează pe un bileţel iar aceste bileţele se introduc într-o urnă din care fiecare elev va extrage numele partenerului său. Fiecare elev confecţionează o pălărioară pentru el şi una pentru partenerul său. Această pălărioară trebuie colorată în aşa fel încât să reflecte cât mai bine personalitatea celui căruia urmează să-i fie oferită. Ca un exemplu, dacă elevului pentru care se realizează coiful îi place muzica, pălărioara poate fi înfrumuseţată cu note muzicale sau instrumente muzicale.

Copiii trebuie încurajaţi să-şi exprime cât pot de bine creativitatea. Când toate pălăriile sunt gata, elevii pot să le prezinte pe rând în faţa clasei în aşa fel încât fiecare elev în parte să-şi poată susţine creaţia. Profesorul sau învăţătorul poate întreba elevii în parte: ”Ce părere ai despre pălăria construită de partenerul tău?”, ”Ce modificări ai aduce pălăriei primite de tine?”, ”Cum te-ai decis ce tip de pălărie să construieşti pentru tine?

Grădina zoologică

Această activitate are ca obiectiv explorarea modului în care elevii se simt ca şi indivizi şi ca parte a grupului. Vârsta la care activitatea poate fi aplicată variază între 7 şi 14 ani. Elevii se împart pe grupe de câte 4-10 indivizi, grupe care se echipează cu câte o coală mare de hârtie, bucăţi de hârtie glasată, reviste, fire colorate, hârtie argintie, staniol, lipici şi foarfeci.

Scopul fiecărui grup este să lucreze împreună pentru a alcătui o grădină zoologică. Grădinii zoologice i se va atribui un nume iar acest nume trebuie să reflecte caracteristicile grupului. Fiecare membru din grup va alege o persoană care să îl reprezinte (îngrijitorul, directorul grădinii zoologice) sau un animal care să îl reprezinte pe el însuşi. Profesorul sau educatorul poate oferi sugestii cu privire la ce pot reprezenta animalele din grădina zoologică: o stare emoţională, o stare de spirit, relaţia pe care elevul o are cu alte persoane.

După completarea desenelor li se cere elevilor să explice în parte alegerea făcută. Dacă timpul o permite, i se va cere fiecărui grup să-şi prezinte creaţia în faţa clasei de elevi.

Se poate organiza ulterior o sesiune de discuţii în care adultul să le ceară elevilor să răspundă la diferite întrebări: ”Ce anume ai învăţat despre tine în timpul acestei activităţi?”, ”Există un animal pe care l-ai preferat?”, ”De ce ai preferat acest animal şi nu un altul?”, ”Ce anume ai învăţat despre grup în timpul acestei activităţi?”

Fiecare suntem unici

Obiectivul activităţii este autocunoaşterea pe plan personal şi cunoaşterea celorlalţi, a colegilor de clasă. Totodată se urmăreşte identificarea asemănărilor şi deosebirilor faţă de colegi. Ca durată de desfăşurare activitatea se întinde pe parcursul a 40 de minute şi este destinată elevilor cu vârste cuprinse între 8 şi 14 ani.

Echipamentele necesare sunt o coală de hârtie şi un creion/pix. Pe coala de hârtie elevii sunt invitaţi să listeze câteva dintre lucrurile care le conferă unicitate. Pornind de la această listă, pe o altă coală de hârtie se crează un carton asemănător celui de bingo, cu un pătrat reprezentând fiecare elev în care se notează ceea ce elevii au considerat că le conferă unicitate. Elevii sunt apoi invitaţi să-şi adreseze unul altuia întrebări pornind de la caracteristicile listate ale fiecăruia (de exemplu ”Are cineva un acvariu cu peşti?”). Dacă un elev găseşte că un altul are aceleaşi caracteristici cu el, va nota iniţialele acestuia în pătrat.

Opţional se poate seta o limită de timp pentru activitate şi urmări cine a adunat cele mai multe caracteristici înainte de expirarea acestuia. Activitatea nu doar că prezintă prilejul realizării unei comunicări între elevi dar revelează punctele comune dintre aceştia, ajutându-i să formeze sau stabilizeze relaţii.

Activităţi şi jocuri pentru exprimarea emoţiilor

Ca o definiţie, emoţiile sunt trăiri de ordin subiectiv ce îşi au rădăcina în acordul ori discrepanţa dintre necesităţile şi aşteptările unei persoane şi realitate. O expresie fizică a trăirilor emoţiilor se traduce prin reacţii de genul înroşirii feţei, modificări ale pulsului şi ritmului cardiac, tensiune musculară, transpiraţie, activarea glandelor lacrimare. Modificările comportamentale se traduc la nivel fiziologic prin transformări la nivel de expresie facială, modificări în mimică şi gestică, schimbarea mersului, modificări ale intensităţii privirii. Dacă nivelul fiziologic determină cât de intens este trăită emoţia, nivelul cognitiv determină calitatea şi tipul ei. În funcţie de această calitate şi acest tip al emoţiei putem discuta despre afectivitate pozitivă şi afectivitate negativă.

Ca şi în cazul adulţilor, copiii şi adolescenţii îşi manifestă trăirile negative prin anxietate, iritabilitate, depresie, sentimente de neajutorare ori trăiri lipsite de speranţă. Afectivitatea pozitivă se traduce prin trăsături emoţionale care cresc stima de sine şi insuflă percepţii pozitive asupra mediului şi viitorului persoanei.

Pentru a preveni afectivitatea negativă un profesor sau educator trebuie să facă uz de anumite cunoştinţe din educaţia afectivă. Elevului trebuie să i se dea posibilitatea de a-şi exprima emoţiile, de a le identifica şi eventual controla, în caz că acestea au o încărcătură negativă.

Astfel se propun următoarele activităţi şi jocuri pentru exprimarea emoţiilor şi manifestarea comportamentală a acestora.

Desenul emoţiei

Acest tip de activitate se aplică elevilor cu vârste cuprinse între 5 şi 10 ani. Ca durată de desfăşurare a activităţii se sugerează o jumătate de oră (30 de minute). Activitatea are ca obiectiv furnizarea unei modalităţi concrete de exprimare a emoţiilor prin desen. Elevul se echipează cu o coală de hârtie şi un set de acuarele ori creioane colorate. În prealabil se discută cu elevii (sau elevul, dacă dorim să-i abordăm în caz particular) despre diferitele tipuri de emoţii: frustrare, singurătate, bucurie, teamă, gelozie. Elevilor li se cere să dea exemple proprii care să descrie astfel de emoţii apoi li se cere să găsească un cuvânt care să descrie cel mai bine modul în care se simt în prezent. De preferinţă cuvântul va fi ţinut secret de către elev faţă de restul colegilor pentru a evita situaţiile în care acesta ar putea fi ridiculizat ori cazurile în care va încerca să se alinieze la climatul clasei de elevi pentru a face parte din medie.

Elevilor li se cere să îşi închipuie ce formă şi culoare ar putea să aibă emoţia lor apoi să selecteze trei culori care să descrie cel mai bine emoţia fiecăruia. Următorul pas este cel în care fiecare elev va trebui să deseneze pe foaia de hârtie din faţa lui emoţia aşa cum a perceput-o el/ea. Elevilor li se pot da sugestii cu privire la desen (”Puteţi desena feţe care să exprime emoţia”). Ulterior desenele pot fi prezentate clasei iar fiecare elev se poate folosi de ele pentru a arăta cât mai bine, grafic, cum se simt.

Opţional se pot prezenta decupaje din reviste, feţe de oameni care să exprime diverse tipuri de emoţii şi sentimente, elevii fiind rugaţi să le identifice pe fiecare în parte.

Farfuria sentimentelor

Ca durată a activităţii se propune un timp de desfăşurare de 50 de minute. Activitatea este dedicată elevilor cu vârste cuprinse între 6 şi 8 ani iar numărul de participanţi poate varia de la doi la treizeci. Obiectivul este identificarea afectelor, dispoziţiilor, sentimentelor şi comportamentelor asociate acestora. Totodată se urmăreşte identificarea dispoziţiilor şi sentimentelor celorlalţi, aparte de cele de ordin personal. Elevii trebuie educaţi şi învăţaţi că este important să avem sentimente şi să discutăm deschis despre ele.

Abilităţile cerute din partea elevilor sunt scriere, tăiere şi lipire. Se folosesc farfurii din hârtie, creioane colorate, foarfeci, beţişoare, lipici, nasturi, materiale textile şi staniol pentru a alcătui o faţă umană. Elevilor li se citeşte o povestire ale cărei personaje trec prin diferite stări afective; în timpul citiri educatorul sau învăţătoarea se foloseşte de mimica feţei pentru a emula stările afective ale personajelor. Elevilor li se cere să creeze un model al propriilor stări afective folosindu-se de materialele puse la dispoziţie. Farfuria din hârtie va deveni faţa, nasturii pot înlocui ochii, beţigaşele sau staniolul pot servi drept gură. Beţigaşele mai lungi se lipesc pe spatele hârtiei în aşa fel încât să poată servi drept o modalitate de menţinere a acestora. Copiilor li se cere să prezinte creaţiile lor şi să le explice, apoi să identifice dispoziţiile afective exprimate de farfuriile colegilor.

Reclama

Activitatea este dedicată elevilor cu vârste cuprinse între 6 şi 8 ani. Ca timp de desfăşurare se propune un termen de 50 de minute. Obiectivul acestei activităţi este exprimarea emoţiilor într-o manieră sigură. Elevii trebuie să aibă abilităţi de scriere, tăiere şi lipire. Se foloseşte hârtie de împachetat, foarfeci, lipici, creioane colorate sau acuarele. Se deschide discuţia privitoare la importanţa exprimării emoţiilor şi sentimentelor şi se propune realizarea unei reclame pentru afişarea acestora. Reclama poate exprima setul de valori al fiecărui elev, opiniile cu privire la o anumită ideologie, preferinţele muzicale sau culinare. Afişul personal al fiecărui elev este lipit pe o coală de hârtie de dimensiuni mari pe care este desenată o maşină. Reclamele sunt plasate pe rând peste maşină şi se discută motivaţia acestora în parte. Opţional i se poate cere grupului să decidă care este cea mai potrivită reclamă pentru exprimarea stării de spirit a grupului. Activitatea se încheie discutând modul în care ne putem exprima pe noi înşine şi de ce alegem să exprimăm unele lucruri iar pe altele să le ţinem secrete.

Inima din hârtie

Activitatea este menită să identifice modul în care comportamentul fiecăruia afectează sentimentele celorlalţi. Este destinată elevilor cu vârste cuprinse între 9 şi 14 ani şi ca durată de desfăşurare se întinde până la 40 de minute. Echipamentul necesar constă într-o inimă de culoare roşie care a fost decupată dintr-o coală A4. Se oferă câte una fiecărui elev din grup. Pe tabla clasei se listează 21 de comentarii jignitoare pe care elevii le-au auzit sau de care s-au folosit. ”Nu ai ce căuta aici!” sau ”Cine te crezi?” sunt exemple demne de menţionat. Comentariile sunt listate fără a face referire la o persoană anume. Se listează apoi 21 de afirmaţii pozitive, plăcute de către cei care le-au auzit ori rostit. Elevilor li se citeşte lista cuvintelor jignitoare şi li se cere ca ori de câte ori aud o expresie dureroasă să facă un pliu pe inima pe care o au în faţă. Ulterior, la citirea listei afirmaţiilor pozitive li se cere elevilor să desfacă câte un pliu la fiecare şapte cuvinte auzite.

Se discută cu întreaga clasă faptul că este nevoie de şapte lucruri plăcute pentru a şterge o remarcă negativă. Se aminteşte faptul că pliurile, deşi unele desfăcute, au lăsat o ”cicatrice” în locul lor din inima din hârtie.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea: psihoterapeut, consilier psihologic și psiholog clinician. A terminat Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie la Școala Doctorală de Sociologie a Universității Oradea și urmează în paralel cursurile Facultății de Științe Socio-Umane (specializarea Sociologie) din cadrul aceleiași facultăți. A publicat șase cărți şi o serie de articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul cabinetului.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!