Persoanele cu autism procesează mai bine mișcarea decât restul oamenilor

Poate vă întrebați care este legătura dintre cortexul vizual și autism și cum examinarea primului în cazul persoanelor cu autism poate duce la găsirea unor răspunsuri în tratarea acestei afecțiuni. Răspunsul stă în faptul că acest cortext vizual este mult mai bine înțeles de neuropsihologi decât alte centre ale creierului precum cele care facilitează interacțiunea socială ori limbajul – două componente-cheie afectate de autism. Diferențele de procesare neuronală în autism s-ar putea să fie similare în diferite zone ale creierului, în funcție de rolul acestora. Înțelegând cum cortexul vizual este afectat în autism, putem ajunge să înțelegem cum întreg creierul per ansamblul său funcționează în cazul persoanelor afectate de autism.

Un proces denumit ”normalizare” face referire la faptul că activitatea neuronilor învecinați nu este independentă. Activitatea unui neuron o influențează pe cea a vecinilor săi. Mai mult, atunci când este activ, un neuron transmite mesaje de suprimare celulelor învecinate reducând astfel activitatea neuronilor vecini. De exemplu, un stimul vizual, cu cât devine mai mare, cu atât angrenează în activitate mai mulți neuroni. Dar cum normalizarea face ca celulele neuronale învecinate să fie suprimate în activitate, un stimul vizual mai mare va duce la o activitate neuronală mai scăzută atunci când subiectului îi este prezentat un asemenea stimul vizual lărgit. Mai mulți cercetători cad de acord asupra faptului că procesul de normalizare în cazul persoanelor cu autism este neobișnuit de slab. Și cum procesul de normalizare are loc în cazul neuronilor indiferent din ce zonă corticală ar face ei parte, se poate astfel infera că un proces de normalizare slab prezent în cortexul vizual va apărea și în zone ale creierului care susțin funcții congnitive sau motorii.

Procesul de normalizare din cortexul vizual este folositor atunci când avem de-a face cu stimuli vizuali mari precum un câmp static de grău din care la un moment dat țâșnește o pasăre. Atenția ni se abate asupra păsării care este elementul mic, aflat în mișcare, ignorând temporar imaginea de ansamblu a câmpului static de grâu. Normalizarea ne ajută să suprimăm elementul neimportant al scenei (câmpul static) și să ne concentrăm asupra celui în mișcare (pasărea).

Pentru a testa ipoteza cum că procesul de normalizare este slab în cazul oamenilor cu autism, putem observa cum reacționează aceștia la stimulii vizuali aflați în mișcare. Un studiu din 2003 a dezvăluit că oamenii cu tulburare de spectru autist sunt extrem de abili atunci când vine vorba de detectarea mișcării pe cale vizuală, ceea ce ne lasă să inferăm că procesul de normalizare în cazul neuronilor persoanelor cu autism este slab. Dat fiind faptul că neuronii vecini nu sunt inhibați de către stimulii vizuali aflați în mișcare, persoanele cu autism au un răspuns neuronal mai puternic în cazul acestora, în acest caz particular în zonele care selectează mișcarea din câmpul vizual.

Un experiment a afișat mai multor persoane imagini în mișcare pentru perioade măsurate în fracțiuni de secundă. Dacă persoanele puteau afirma corect în ce direcție s-a mișcat imaginea de pe ecran (spre stânga sau spre dreapta), o altă imagine le era afișată. Ce s-a descoperit a fost faptul că persoanele cu tulburare de spectru autist pot detecta mișcarea de două ori mai bine decât persoanele fără autism. Celor cu autism le-a luat jumătate din timpul necesar celor fără autism pentru a detecta corect încotro se îndrepta imaginea în mișcare afișată pe ecran în câteva fracțiuni de secundă. Prin urmare, persoanele cu autism sunt capabile să proceseze stimulii vizuali aflați în mișcare de două ori mai rapid decât ceilalți oameni, ceea ce confirmă teoria normalizării slabe a rețelelor neuronale din ariile corticale ale persoanelor cu tulburare de spectru autist.

Înțelegerea acestui efect al normalizării slabe a neuronilor din cazul persoanelor cu autism poate ajuta cercetătorii să cunoască mai bine procesele chimice implicate în dezvoltarea tulburării de spectru autist dar și să dezvolte teste care să detecteze de timpuriu autismul în cazul copiilor.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică) şi cea de Litere (Biblioteconomie). A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *