Oamenii inteligenţi sunt mai fericiţi dacă au prieteni puţini

Un studiu publicat luna trecută în British Journal of Psychology tratează problema fericirii în raport cu densitatea populaţiei. Satoshi Kanazawa de la London School of Economics şi Norman Li de la Singapore Management University au căutat să afle ce este viaţa bine trăită. 15.000 de respondenţi cu vârste cuprinse între 18 şi 28 de ani au fost întrebaţi dacă sunt fericiţi iar răspunsurile lor au fost corelate cu locul în care trăiau. Studiul a dezvăluit că cei care trăiesc în zone dens populate sunt mai puţin fericiţi decât cei care locuiesc în mediul rural sau în suburbii. Mai mult, cu cât mai mulţi prieteni are un om, cu atât acesta tinde să fie mai fericit.

Însă rezultatele se pare că sunt afectate de IQ-ul indivizilor deoarece pentru persoanele cu un IQ înalt datele problemei se prezintă exact pe dos. Oamenii inteligenţi preferă zonele dens populate şi sunt mai fericiţi atunci când au mai puţini prieteni. Cu cât o persoană cu IQ înalt socializează mai des, cu atât se declară ca fiind mai nefericită.

Explicaţiile rezultatelor stau în ceea ce cei doi psihologi au numit ”teoria fericirii de savană”. Aparent, suntem mult mai legaţi de strămoşii noştri decât credeam că am fi. Mergând pe teoria cum că rasa umană s-a dezvoltat în Africa şi că ulterior s-a împrăştiat spre celelalte părţi ale globului, se stipulează că ale noastre creiere sunt din punct de vedere evolutiv încă înrădăcinate în acel stadiu al evoluţiei. În Africa comunităţile de culegători şi vânători erau mici, măsurând cel mult 150 de indivizi. Relaţiile interumane erau critice pentru supravieţuirea individului, prietenia cu unul sau altul făcând diferenţa dintre viaţă şi moarte. Mai pe scurt, era bine să ai aliaţi în trib şi – prin urmare – să socializezi ca să-i obţii. Comunităţile fiind mici în vasta savană, majoritatea oamenilor s-au adaptat la acel stil de viaţă cu oameni puţini. Ori modul în care am evoluat recent şi felul în care oraşele s-au dezvoltat a făcut ca specia umană să fie aruncată brusc într-o epocă a aglomerării. Creierul uman nu a fost pregătit pentru a face faţă suprapopulării şi de aceea majoritatea oamenilor nu se simt confortabil în oraşele mari.

Şi-atunci cum de oamenii cu IQ înalt percep situaţia exact invers? Se pare că un IQ înalt înseamnă că persoana este axată pe un scop precis – scriitorii pe romane, cercetătorii pe descoperiri, chirurgii pe studiu şi corpul uman. Inteligenţa şi mai ales atenţia le este solicitată şi de aceea un număr mare de prieteni reprezintă o distragere de la scopul înalt. Cu cât sunt forţaţi mai rar să socializeze, oamenii cu IQ înalt au timp să-şi îndeplinească ţelurile. Mai mult, oamenii cu IQ ridicat pot face faţă mult mai bine situaţiei atunci când sunt plasaţi în zone cu populaţie densă deoarece se descurcă mai eficient în instanţele variate care răsar din asemenea zone mai pline de oameni.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *