De ce sunt proprietarii de pisici expuşi riscului de schizofrenie

În cadrul unui studiu efectuat pe pacienţi cu schizofrenie şi care datează din 1995 s-au pus mai multe întrebări legate de trecutul subiecţilor: dacă au fost sau nu alăptaţi în copilăria timpurie, dacă au existat cazuri de schizofrenie în familie înainte de adolescenţă, dacă în copilărie au deţinut animale de companie. Din 165 de subiecţi cu schizofrenie 85 şi-au amintit că înainte de vârsta de 10 ani au avut prin preajmă o pisică în casa sau apartamentul în care locuiau. Cu alte cuvinte, 50,9% din cei intervievaţi au crescut cu o pisică alături de ei. Studiul a fost reluat ulterior în 1997 printr-un interviu telefonic de 20 de minute şi din 262 de bolnavi de schizofrenie 136 (51,9%) au declarat că au deţinut o pisică până la vârsta de 13 ani.

Două studii realizate la doi ani distanţă care redau aceleaşi rezultate: cu puţin peste jumătate din bolnavii de schizofenie au avut contact prelungit cu pisici în copilărie. Pisicile, deşi animale de companie blânde şi uşor de întreţinut sunt totodată producătoare ale unui parazit numit T. gondii. Fecalele pisicilor conţin acest parazit care afectează creierele şoarecilor în aşa fel încât aceştia sunt ulterior atraşi de pisici care îi consumă. Creierul oamenilor este şi el afectat de acest parazit care creşte nivelul de dopamină din creier, nivel cunoscut ca fiind deja crescut în cazul schizofrenicilor. Toxoplasma gondii este suspectată ca fiind cauza directă a schizofreniei în anumite cazuri, aşa că un al treilea studiu din 2015 a încercat şi el să stabilească o legătură între deţinerea unei pisici şi dezvoltarea ulterioară a bolilor mintale.

Ca şi în cazul celui de-al doilea studiu, printre întrebări legate de condiţiile naşterii, vaccinarea timpurie ori greutatea la naştere s-a aflat şi o întrebare legată de deţinerea unei pisici în casă de la naşterea copilului şi până la vârsta de 13 ani. Rezultatele, surprinzător, au fost aproape identice cu cele ale primelor două studii: din 2125 de familii cu cazuri de schizofrenie un număr de 1075 au declarat că au ţinut pisici în casă în perioada dintre naştere şi vârsta de 13 ani a suferindului. Cu alte cuvinte un procent de 50,6% dintre bolnavii de schizofrenie implicaţi în completarea chestionarelor au avut contact prelungit cu pisici până la vârsta de 13 ani.

Toxoplasma gondii, parazitul din fecalele pisicilor este aparent în strânsă legătură cu dezvoltarea schizofreniei în cazul pacienţilor intervievaţi. Agenţii din T. gondii pot rămâne activi vreme de mai mult de cinci ani, timp în care riscul infecţiei cu parazitul rămâne constant. Pisicile caută gropi cu nisip pentru defecare iar locurile de joacă pentru copii dispun de asemenea gropi cu nisip. Cu alte cuvinte este posibil ca şi fără a deţine o pisică în casă, în caz că un copil intră în contact cu fecale de pisică să fie infectat cu toxoplasma gondii; iar asta se poate întâmpla la locul de joacă, grădiniţă sau şcoală.

Rezultatele studiilor de mai sus sunt grăitoare: jumătate dintre copiii ai căror rude au fost intervievate şi care până la vârsta de 10-13 ani au crescut alături de o pisică au ajuns să dezvolte schizofrenie în viaţa de adult.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

4 răspunsuri

  1. oprean iulia spune:

    Pot lua legatura cu dvs oare???
    Fratele meu este diagn cu schizofrenie … am facut Igg si e peste 120, dar Igm este negativ. As vrea sa va adresez mai multe intrebari ..

  2. Gabriel Petchesi spune:

    Un lucru nu îmi este clar care este procentajul in cazul populației sănătoase (control group). Dacă și acolo ponderea celor care dețin pisici e tot de 50% atunci nu exista nici o relație de cauzalitate între cele doua.

    • Răzvan T. Coloja Răzvan T. Coloja spune:

      Citez din studiul către care pusesem link legat de grupul de control:

      The question asked whether at any time between the affected family member’s birth and age 10 there was a cat living in the house; 84/165 (50.9%) of the cases and 65/165 (39.4%) of the controls responded yes. The controls were obtained by having a family friend, whose child had not developed any mental illness, fill out an identical questionnaire.

      […]

      Regarding family ownership of a cat between the affected person’s birth and age 13, 136/262 (51.9%) of cases and 220/522 (42.1%) of controls responded ‘yes’ [chi square = 6.7, p ≤ .01; OR = 1.48 (1.09–2.02)]. Dog ownership was more common among the controls (78.8%) than among the cases (73.1%) although the difference was not statistically significant (p = .09).

      Chestia e că toxoplasmoza gondii reprezintă un risc de schizofrenie și – mai ales – alte boli. Eu n-aș ține pisică în casă pe durata în care soția mea ar fi gravidă și nici cât copilul ar crește.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *