De ce rămân femeile abuzate cu agresorii lor?

Prietenii şi cunoştinţele soţiilor abuzate îşi pun deseori întrebarea ”dacă o bate, de ce rămâne cu el?”. Dacă o femeie este abuzată, de ce continuă să rămână în relaţie când ar putea la fel de bine să divorţeze, să îl părăsească pe agresor şi să înceapă o viaţă nouă. Este clasică situaţia femeii care ajunge la spital şi declară că a căzut ori refuză să depună plângere împotriva soţului sau iubitului abuziv.

Una din teoriile psihologiei care explică acest fenomen este teoria neajutorării învăţate a lui Seligman. Conform acesteia, o persoană supusă în mod repetat la un abuz devine neputincioasă în a scăpa de el. În 1967, psihologul american Martin Seligman şi colegul său Steve Maier au efectuat experimente pe animale în încercarea de a vedea cum se comportă acestea în faţa unui stimul dureros. Trei grupuri de câini au fost prinşi în lese. Primul grup a fost doar ţinut în lesă, dar celui de-al doilea le-au fost aplicate şocuri electrice de aceeaşi intensitate şi durată. Câinii din grupul al doilea puteau pune capăt durerii apăsând o manivelă. Când câinii din al doilea grup erau electrocutaţi, câinii din cel de-al treilea grup erau şi ei electrocutaţi. Dacă un câine din al doilea grup apăsa manivela pentru a opri curentul electric, un alt câine din grupul al treilea era şi el scutit în acelaşi timp de durere. Pentru câinii din grupul al treilea şocurile electrice păreau că survin şi se sfârşesc aleator pentru că se aflau în pereche cu câinii din grupul al doilea care aveau posibilitatea de a opri curentul. Dacă animalele din cel de-al doilea grup aveau control asupra durerii, pentru cele din grupul al treilea durerea nu putea fi evitată prin propriul lor control. Câinii din primul şi cel de-al doilea grup şi-au revenit la scurt timp după experiment dar câinii din grupul al treilea au afişat semne de depresie.

Un al doilea experiment făcut de Seligman şi Maier implica aceiaşi câini puşi într-o cameră. Din nou, un curent electric le-a fost aplicat, iar toţi câinii puteau scăpa de el sărind peste un mic obstacol. Câinii din grupele 1 şi 2 au învăţat repede că sărind peste respectivul obstacol pot evita durerea, dar câinii din grupa a treia s-au lăsat la pământ şi au scâncit, nefăcând nici un gest.

Cu alte cuvinte, animalele, la fel ca şi fiinţele umane, învaţă să renunţe să iasă din situaţii neplăcute dacă simt că nu au un control asupra acestora. Urmând acelaşi model, o femeie abuzată de soţ va învăţa uneori că nu poate să facă nimic pentru a schimba situaţia.

Aparte de teoria neajutorării învăţate, există şi alte motive care pot face o femeie să rămână cu un partener abuziv. De exemplu, o femeie poate depinde financiar de soţ sau iubit şi se poate gândi că dacă îl părăseşte va ajunge pe stradă, deci într-o situaţie şi mai complicată de cea în care se află. O altă explicaţie este dată în cazul familiilor cu copii, unde femeia nu doreşte să-şi părăsească copiii, văzând destărmarea familiei ca având un impact negativ asupra ultimilor. Alţi factori implică speranţa că ”mâine va fi mai bine”, încrederea în promisiunile partenerului care afişează regret după incidentul violent şi – uneori – impresia că ”oricum, mai bine de atât nu se poate”.

Violenţa domestică este răspândită în România şi este o problemă cu care se confruntă tot mai multe femei, în special în mediul rural. Cu ajutorul unui psiholog asemenea probleme pot fi depăşite iar femeia abuzată poate începe o viaţă normală, dincolo de trecutul violent al partenerului.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică) şi cea de Litere (Biblioteconomie). A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *