De ce meditaţia poate fi periculoasă

Meditaţia este medicamentul universal al bolilor secolului nostru. Este ceva uşor, accesibil, ceva ce oricine poate să practice în aproape orice condiţii. Meditaţia este recomandată pentru cei are vor să se lase de fumat, pentru cei chinuiţi de gânduri negre, pentru cei care vor să scape de migrene şi chiar şi ca un mod de a face timpul să treacă. Fel de fel de instructori fără o pregătire medicală insuflă oamenilor credinţa că prin meditaţie se vor întrema, vor duce o viaţă mai bună şi vor scăpa de stres.

Problema cu meditaţia însă e că – indiferent dacă mă credeţi sau nu – poate fi periculoasă. Cei care practică meditaţia sunt supuşi unor riscuri precum psihoze, halucinaţii şi depresie. Un studiu făcut de David Shapiro de la Universitatea Irvine din California a dezvăluit că 7% din cei care se internaseră în refugii de meditaţie sufereau de atacuri de panică şi depresie ca urmare a terapiei practicate. Albert Ellis, întemeietorul REBT (Rational-Emotive Behavioral Therapy) era sceptic cu privire la beneficiile meditaţiei şi argumenta că ar trebui folosită strict ca o tehnică de relaxare şi doar în anumite condiţii. Arnold Lazarus, o altă figură centrală în CBT, spunea că unii pacienţi ai săi erau extrem de tulburaţi după ce meditau.

Şi cum se poate ca o tehnică atât de veche şi care este respectată de atât de multă lume să aibă un impact atât de negativ asupra psihicului uman? Doar unii psihologi se folosesc de tehnica meditaţiei pentru a-şi calma clienţii şi a le insufla o stare de bine. Explicaţia stă în faptul că beneficiile meditării au fost cu timpul umflate de mass-media iar efectele negative au fost ignorate şi puţin studiate. Un studiu recent a dezvăluit că practicarea meditaţiei pentru 20 de minute pe zi creşte nivelul de stres al organismului, aşa cum este el măsurat de cortizol.

Un profesor de meditaţie şi traducător al unor texte indiene străvechi pe nume Swami Ambikananda Saraswati a declarat că pericolele meditaţiei sunt cunoscute marilor iniţiaţi dar că se alege să nu se discute despre ele din motive evidente. Mecanismul prin care actul meditaţiei poate fi dăunător rezidă în cogniţiile negative care tind să iasă la suprafaţă atunci când medităm. Fiind singuri cu gândurile noastre şi concentrându-ne aproape exclusiv asupra lor şi a respiraţiei, unele gânduri negative pot să apară şi să afecteze psihicul unei persoane. Ruminaţiile de la care ne distragem de obicei atenţia atunci când suntem deprimaţi sunt în actul meditaţiei centrul atenţiei noastre. Ne concentrăm asupra lor în loc să scăpăm de ele şi până la finalul sesiunii avem o stare psihică mai precară decât cea de la începutul ei.

Mai mult, atunci când medităm, ne detaşăm de vechiul nostru ”eu” şi o parte din morala impusă de acesta. Este motivul pentru care japonezii din cel De-al Doilea Război Mondial incluseseră în antrenamentul soldaţilor tehnici de meditaţie pentru a-i detaşa de povara morală a uciderii altui om.

Meditaţia presupune deci acces la ruminaţiile celor anxioşi şi predispuşi la depresie şi ajută la detaşarea de un ”eu” ale cărui reguli morale s-ar putea să nu fie în totalitate de neglijat.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

5 răspunsuri

  1. S spune:

    Si atunci cum se explica sumedenia de tehnici si programe cbt dezvoltate pe mindfulness? (Cu rezultate impresionante)

    Sunt chiar interesat de subiect si uluit de multitudinea dezavantajelor unei astfel de practici.

    Iar in final, unde sunt link-urile studiilor la care faceti referinta, studii si articole cu care va laudati la sectiunea „despre”.

  2. Răzvan T. Coloja Răzvan T. Coloja spune:

    Tehnicile de mindfulless folosite de câteva terapii sunt folositoare în anumite cazuri. Articolul de faţă spune că mindfulness-ul şi meditaţia sunt periculoase în cazul depresiei – de exemplu – din cauza ruminaţiilor. Când vorbim de adicţii sau anxietate însă, meditaţia poate fi de folos dacă e folosită când şi cum trebuie.
    Momentan citesc o carte despre borderline (Sometimes I Act Crazy: Living with Borderline Personality Disorder de Jerold J. Kreisman, M.D. şi Hal Straus); citez din ceea ce-i spunea un pacient cu BPD psihologului său:

    After I got back from Colorado, I thought I would try to get spiritual, maybe figure out what religion I should be. So I went to a Buddhist temple. It was really interesting for a while, but I couldn’t sit still long enough for the meditations. Every time I went down into myself, it was like a black, bottomless pit. To be honest, I’d get scared. I think you’re supposed to reach a place of calm and peace and feel content. But for me it was anything but. It was empty and terrifying, like I was dead. I thought I’d never be able to get out. I guess you’re supposed to find the core of your being, but I never found mine. Maybe I don’t have one.

    Meditaţia şi mindfulness-ul sunt bune doar uneori. În alte cazuri însă – cum este şi cel al pacienţilor cu tulburare de personalitate borderline – fac mai mult rău.

    Cât despre link-uri, n-am pus unul în text deoarece sursa era dintr-o revistă tipărită. Dar ca să vă satisfac curiozitatea, am găsit articolul şi-n format electronic şi îl aveţi aici. E nevoie să plătiţi ca să-l citiţi, aşa că nu ştiu exact cât vă ajută.

  3. George Florian spune:

    Și Hitler practica meditația cu ajutorul unor tibetani și, cu toate acestea l-au transformat într-un criminal odios fără minte. Probabil că el era un borderline.

    • Răzvan T. Coloja Răzvan T. Coloja spune:

      Hitler nu practica meditația cu ajutorul unor tibetani…

      • George Florian spune:

        Eu am auzit asta de la un instructor yoga care a fost în Tibet și nu mi-am permis să-i pun afirmația sub semnul îndoielii. Chiar și așa, reiese că, orice forma de meditație, poate agrava o stare psihopatologică, mai ales dacă nu este sub îndrumarea unui specialist.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *