De ce în Franţa rata ADHD-ului este de 20 de ori mai mică

Majoritatea datelor statistice pe care le avem despre ADHD-ul la copii provin în urma unor cercetări derulate în SUA. Conform ultimelor studii, peste 9% din copiii din SUA suferă de ADHD. Prin contrast, în Franţa situaţia e radical diferită – doar unul din 200 de copii este diagnosticat cu ADHD. Cum se explică această discrepanţă şi de ce treburile ar sta diferit în cazul copiilor europeni?

Diferenţa statistică are mai multe cauze, principala fiind modul în care francezii văd cauzele ADHD-ului. Dacă americanii şi American Psychological Association atribuie ADHD-ului cauze mai mult neurochimice, în Franţa se pune accent pe mediul social al copilului şi influenţele pe care acesta le are asupra lui. Întrebarea la răspunsul ”este ADHD-ul o tulburare neurologică?” depinde, deci, de ţara în care o pui.

Copiii americani sunt trataţi pe baza teoriei care afirmă că ADHD-ul are cauze biologice şi – prin urmare – iau o serie de medicamente precum Adderall sau Ritalin pentru a le putea fi ţinut în şah temperamentul. În Franţa însă nu se foloseşte ediţia americană a DSM-ului – manualul după care psihologii pun diagnostice în mai multe ţări, printre care şi România. În Franţa acesta este înlocuit de o ediţie proprie numită CFTMEA (Classification Française des Troubles Mentaux de L’Enfant et de L’Adolescent) care datează din 1983 şi care a venit ca un răspuns la DSM III, lansat cam în aceeaşi perioadă. Updatat în 2000, CFTMEA caută să rezolve problema ADHD-ului căutând cauzele lui psihosociale în loc să apeleze la indici neuro-biologici ce ar putea duce ulterior la medicaţie. Psihologii francezi se uită la mediul copilului şi cauzele sociale care îl înconjoară, mai puţin la creierul acestuia şi reacţiile lui chimice. Ulterior, problema este tratată aproape exclusiv prin şedinţe de consiliere şi psihoterapie, uneori prin acestea trecând şi membrii familiei.

Mai mult, abordarea franceză fiind una psihosocială, psihologii francezi încurajează detectarea altor cauze cu impact asupra copilului, cum ar fi dieta şi alergenii ori coloranţii din aceştia. Acest fapt intră în concordanţă cu teoria care afirmă că ADHD-ul a explodat în ultimele decenii din cauza aditivilor din alimentaţie.

De luat în considerare este şi modul în care francezii aleg să-şi crească copiii. În Franţa nu este neauzit ca o mamă să-şi altoiască scurt copilul dacă acesta este neastâmpărat, în timp ce în SUA acest lucru este vecin cu tabu-ul. Tot în Franţa, sugarii care încep să plângă în timpul nopţii sunt lăsaţi o vreme să elimine surplusul lor de energie înainte să fie calmaţi de mame. Copiii francezi mănâncă la ore fixe, stabilite de părinţi, nu primesc snacks-uri între mese şi trebuie să se supună unui set de reguli ale casei care sunt strict aplicate de tutori sau mame.

După cum observăm, filosofia disciplinei la copii este cu totul diferită de cea din societatea americană, ceea ce a dus la două generaţii de copii care nu sunt atât de des diagnosticaţi cu ADHD. Prin contrast, în SUA ideea de ADHD a intrat deja în conştiinţa comună iar copiii sunt etichetaţi cu acest acronim chiar şi atunci când numărul necesar de simptome nu este întrunit. De unde şi numărul ridicat de copii cu ADHD din SUA. Mai mult, standardele DSM fiind urmate cu literă de lege în SUA, manualul se concentrează mai mult pe semnalmentele biologice şi neurologice şi mai puţin pe factorii externi care contribuie la apariţia ADHD-ului. De unde şi nevoia de a trata ADHD-ul prin medicamente şi dezvoltarea industriei farmaceutice în această direcţie.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

4 răspunsuri

  1. Daniel Mois spune:

    Cu alte cuvinte, unii privesc SIMPTOMUL cu atentie, altii actioneaza asupra CAUZEI. Un lucru e sigur, ca multe cazuri de ADHD vor duce la probleme mari la maturitate. Rata infractionalitatii, a imboln[virilor psihice, violenta sunt in crestere in SUA, alimentand tocmai epidemia de ADHD. Care in viziunea mea are o cauza in mediul social. Violenta, frica, insecuritatea. Indiferent de concluziile unor specialisti, e greu sa negi asta.

    • Răzvan T. Coloja Răzvan T. Coloja spune:

      Sincer să fiu şi mie îmi surâde mai mult teoria psihosocială decât cea biologică. N-aş merge totuşi până într-acolo încât să leg ADHD-ul de creşterea ratei violenţei şi a infracţionalităţii.

  2. Dorin spune:

    Poate violenta și infractionalitatea , ca si ADHD-ul cu care-s etichetati ( scuzati, diagnosticati !) copiii in N-America sunt expresii ale degringoladei psiho-sociale, ale lipsei de repere fixe de BINE si RAU. Am folosit majuscule pentru ca mi se par foarte importante aceste repere morale. Atata vreme cat s-a relativizat si amalgamat scala de repere morale, fiecare facand ce-l taie capul , cu conditia sa plateasca impozitele la zi…ce sa mai comentam despre bietii copilasi exasperati de aiureala din capul parintilor, mai bine zis ,,familiei” monoparentale ?! Pe acesti micuti ii ataca stress-ul inca din viata lor intrauterina.

  1. noiembrie 14, 2016

    […] ADHD-ul este o problemă serioasă în SUA (nu și în Franța). Un studiu efectuat la Universitatea Americană din Washington a arătat că acei copii care […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *