Cum să desprinzi copiii de televizor în mod eficient

Copilul tău se uită la televizor şi cu două minute înainte de masă îl avertizezi că în curând va trebui să renunţe la desenele animate ca să-şi mănânce supa. Doi cercetători de la Universitatea Washington au realizat un mic studiu al cărui scop era să vadă cât de benefică este această avertizare în prealabil pentru copil. 27 de familii cu copii între 1 şi 5 ani au fost intervievate pentru a vedea cum limitează accesul copilului la televizor iar alte 28 de familii au fost rugate să completeze un jurnal în care să detalieze cum interacţionează copiii cu televizorul şi cum reacţioneză aceştia când sunt privaţi brusc de el.

Părinţii au afirmat că al lor copil a fost semnificativ mai supărat şi mai des nervos că trebuie să renunţe la televizor atunci când era avertizat că va trebui să o facă în curând decât atunci când accesul la televizor era oprit brusc şi fără avertisment.

”Credeam că dându-le copiilor un mic avertisment care să le formeze aşteptările ar ajuta ca lucrurile să decurgă mai bine, dar le-a făcut doar în mai rău” afirmă Alexis Hiniker, doctor la Universitatea Washington. Julie Kientz, profesor la aceeaşi universitate şi co-autor al studiului crede că în loc să-i ajute pe copii să facă trecerea de la televizor la alte activităţi, avertismentele de genul ”mai ai două minute după care închidem televizorul” le permite acestora să se pregătească pentru ripostă.

Ca să se asigure că acest comportament este direct legat de atenţionarea în prealabil, cercetătorii au inspectat datele studiului căutând alte asociaţii. A reieşit că, indiferent dacă activităţile de după TV erau plăcute sau nu ori dacă părinţii erau pe cale să plece de acasă, comportamentul rămânea acelaşi.

Şi alte lucruri au mai reieşit din studiu: faptul că emisiunile TV care ofereau scene din programele viitoare ori cele care se repetau automat îl făceau pe copil să se desprindă mai greu de ecran; faptul că dând vina pe tehnologie (baterii defecte, semnalul Wi-Fi întrerupt sau lipsa de disponibilitate a desenelor animate preferate din cauza poziţiei geografice schimbate) îi ajută pe părinţi să uşureze tranziţia copiilor. Un alt factor care a părut să uşureze modul în care copiii renunţă la televizor a fost setarea unui program strict la finalul căruia urma o activitate întreprinsă regulat (luarea mesei sau somnul de amiază). Atunci când copilul învaţă că indiferent de zi, la ora 12.00 televizorul se închide, nu mai este nevoie să-l avertizezi în prealabil şi cu timpul acesta se va obişnui cu rutina.

Tot acest studiu a dezvăluit că în majoritatea timpului copiii fac tranziţia de la ecran la alte activităţi destul de lejer şi că într-un caz din patru pot chiar să închidă singuri televizorul fără să cauzeze probleme părinţilor. Însă piesa de rezistenţă a cercetării rămâne ideea că nu e bine să-i spui copilului că în curând va trebui să renunţe la desenele animate, să-l pui în gardă în privinţa faptului că televizorul urmează să se închidă. Mai de succes este să-i închizi televizorul fără avertizare, la ore predeterminate.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *