Cine caută prietenia în sexul opus: fetele sau băieții?

Prietenia, în special în rândul adolescenților, este un subiect destul de rar întâlnit în psihologie. Cu atât mai mult, este un subiect de nișă care n-a dezbătut până în prezent variabilele ce țin de genul subiecților. Mai pe scurt: sunt băieții prieteni mai buni cu fetele sau sunt fetele prietene mai bune cu băieții și ce factori simplică această presupunere?

Un studiu din 2016 a căutat să măsoare – printre altele – dacă legătura dintre empatie și prietenie ar putea fi moderată de genul subiecților. 1970 de elevi din Australia au fost testați în acest sens, majoritatea din licee cu profil catolic unde se presupune că normele morale și – implicit – cele legate de etica stabilirii prieteniilor între persoane de sex opus, filtrate prin prisma adolescenței, ar putea juca un rol important în decizia de a-ți alege prieteni de sex opus.

Prietenia a fost legată de nivele mai scăzute de depresie și alte probleme de ordin mental (Kiuru, 2008; Schaefer, Kornienko, & Fox, 2011) și o stare de bine generală mai ridicată (Bukowski, Newcomb, & Hartup, 1998). Empatia este definită de studiu ca abilitatea unuia de a înțelege emoțiile (empatie cognitivă) și de a împărtăși aceste emoții ale altuia (empatie afectivă).

Studiul a descoperit că, cu cât este mai empatic un băiat, cu atât are șanse mai mari de a fi ales drept prieten de către o fată. Mai mult, acest lucru nu este valabil în cazul băieților care își aleg prieteni de același sex și nici în cazul fetelor care aleg alte fete drept prietene. În plus, deși fetele trag spre băieți pe care îi consideră empatici și tind să-i accepte ca prieteni (în medie de 1,8 ori mai des), băieții nu trag atât de mult spre fete empatice.

O explicație a faptului că fetele acceptă mai ușor băieții empatici vine pe filiera teoriei siguranței. Un băiat empatic (sexul puternic) este mai puțin periculos pentru o fată (sexul frumos). Băieții cu o empatie slabă tind să aibă nivele mai mari de agresivitate în ei și să prezinte forme de violență în raport cu fetele. De unde deducem că fetele se simt mai în siguranță cu băieți empatici care nu prezintă pentru ele un pericol social.

O a doua explicație a acestui efect se trage din teoria genetică a selecției unui posibil partener. Femeile pot naște un număr limitat de copii într-o perioadă considerată fertilă și – prin urmare – caută parteneri și prezența băieților care, empatici fiind, sunt văzuți drept capabili să întrețină și vadă armonios o posibilă familie.

O a treia explicație stă în faptul că un băiat empatic, de ar fi să devină posibil partener la maturitate, va avea o viziune egalitară asupra drepturilor și obligațiilor din mediul familial, împărțind atribuțiile în mod echitabil și ajutând la dezvoltarea familiei cu un aport egal de forțe între bărbat și femeie.

Există o sumedenie de studii care afirmă că empatia este un atribut ce promovează relații de suport între parteneri (Eisenberg & Miller, 1987; Ford & Aberdein, 2015; Hojat, Michalec, Veloski, &Tykocinski, 2015; Riggio, Tucker,&Coffaro, 1989; Van Noorden et al., 2014).

Curios de menționat este faptul că sub 1% dintre elevii chestionați au omis să răspundă la întrebările chestionarelor aplicate de cercetători dar că cei care au făcut asta au avut nivele de empatie cognitivă scăzute (m=3.83, SD=0.56).

După cum spuneam mai sus, empatia cognitivă face referire la abilitatea unuia de a înțelege emoțiile altuia. Empatia afectivă face referire la capacitatea de a trăi emoțiile altuia, așa cum le percepem noi.

Răspunzând la chestionare, elevii australieni au avut tendința să nominalizeze drept prieteni apropiați persoane de același sex, cu băieții fiind nominalizați drept prieteni apropiați cu o medie de 5,9 iar fetele cu o medie de 6,3. Totodată fetele – deloc surpinzător – au înregistrat nivele mai înalte de empatie decât băieții (t>2, p<.01). Fetele au numit mai mulți prieteni decât băieții, totodată acestea numind drept prieteni apropiați mai degrabă alte fete. Băieții au ales și ei să numească drept prieteni apropiați alți băieți dar în cazul lor numărul fetelor desemnate drept prieteni a fost mult mai mic.

Alegerea cuiva drept prieten echivalează cu validarea suportului social față de acea persoană. Cu alte cuvinte, a fi prieten cu cineva înseamnă a-i garanta ajutorul, suportul necesar. Acea persoană se simte validată și reciprochează eventual sentimentul. Studiul a arătat că, cu câte mai multe persoane îi nominalizau drept prieteni, cu atât mai mult s-au simțit băieții ca fiind parte dintr-un grup care îi acceptă și e gata să-i ajute. Mai mult, dacă fetele îi nominalizau pe băieți ca prieteni, ultimii afișau nivele mai ridicate de suport social (Mdiff = .16, SE = .052, t = 3.10, p<.005).

Concluzia este că fetele doresc să se împrietenească cu băieți empatici dar că băieților le este indiferent dacă fetele sunt empatice sau nu la rândul lor în decizia primilor de a le considera prietene. Băieții detectează empatia într-un mod mai puțin puternic decât fetele. Alte studii au arătat că femeile și fetele trag spre persoanele de sex opus dacă acestea afișează nivele ridicate de empatie și că sunt capabile să detecteze mai bine aceste trăsături în genul masculin. Prin contrast, băieții nu sunt atât de capabili de a detecta trăsături antisociale în fete și le percep ca fiind la fel de bune și prietenoase ca celelalte.

Alte studii au arătat că empatia masculină este un bun predictor pentru satisfacția feminină în cuplu dar că empatia feminină nu prezice satisfacția masculină în aceleași condiții. Concluzia studiului este că empatia masculină este mult mai benefică fetelor decât băieților sau viceversa.

O altă concluzie a studiului a fost că cu cât mai multe nominalizări de ”prieten” au primit băieții din partea fetelor, cu atât băieții s-au simțit mai mult susținuți de societate. În schimb, fetele cu multe nominalizări drept prieteni nu le-a făcut pe acestea să simtă același lucru. Prin urmare, fetele, deși caută prietenii, se mulțumesc cu un număr restrâns de prieteni; băieții în schimb investesc în sfere sociale mai largi de relații sociale, preferând să dețină mai mulți prieteni. Mai mult, fetele tind să se descrie în termeni relaționali și țin la relațiile strânse cu prietenii. Băieții în schimb se descriu pe ei înșiși în termeni colectivi, fac referiri mai dese la experiențele legate de grup și sunt acordați mai bine la informațiile legate de apartenența la grup, comportându-se în moduri care denotă că valorifică și susțin grupul respectiv.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *