Câteva semne ale psihozei

Psihoza este percepută în concepția publicului general doar la valorile ei extreme: halucinații vizuale sau auditive, idei delirante și paranoia (credința că o putere din umbră precum Loja Masonică sau Serviciile Secrete te urmăresc sau îți vor răul), credința că unii sunt capabili să-ți implanteze gânduri. Toate aceste scenarii au fost perpetuate de filme și mituri populare până ce termenul de psihoză a ajuns să rezoneze exclusiv cu acestea. Adevărul însă e că există semne mai puțin evidente ale psihozei și că aceasta nu se manifestă mereu la extreme ca cele descrise mai sus.

O stare depresivă – de exemplu – este un predictor al psihozei, mai ales dacă este însoțită de experiențe halucinatorii. Dintr-un grup de 4670 de indivizi intervievați în 2005, cei mai susceptibili să dezvolte elemente psihotice au fost cei care au raportat stări depresive. Combinată cu paranoia, și anxietatea socială poate fi un predictor pentru psihoză (conform acestui studiu din 2006). Persoanele ipohondre sunt și ele predispuse la psihoze (studiu). Credința că suferi de o boală mintală sau un tip de boală gravă poate duce în cele din urmă la psihoză paranoidă.

În cazurile de schizofrenie sau de tulburare bipolară în stadiul manic, un simptom des întâlnit este cel al vorbirii rapide. Suferinzii vorbesc mult și des și în secvențe rapide. Episoadele manice sunt deseori însoțite de psihoze. Problemele de mânie, agitație sau stare iritabilă pot semnaliza un episod hipomanic care la rândul lui este unul din simptomele des-întâlnite ale psihozei.

Un alt semn al unei posibile imersiuni în psihoză este privarea de somn. Cei cu stări de psihoză, fie și într-o formă ușoară, dorm puțin sau se trezesc des din somn în timpul nopții. Paranoia și suspiciozitatea excesivă pot îmbrăca forme mai puțin evidente care să nu se manifeste vizibil. Un membru al familiei poate fi suspicios cu privire la acțiunile celor din jur dar să nu verbalizeze aceste gânduri. Paranoia și suspiciozitatea excesivă sunt și ei predictori ai psihozei. La fel – izolarea socială sau retragerea din activitățile publice pot fi percepute ca predictori ai psihozei: individul rupe legăturile cu prietenii apropiați sau membrii familiei și evită să se mai întâlnească cu aceștia.

Ca o paranteză, un studiu din 1975 efectuat pe maimuțe a dezvăluit că dopamina acționează ca un mediator al psihozei comportamentale schizofreniforme. Psihoza indusă animalelor a dus la retragerea socială a acestora, la hipervigilență, hiperactivitate, comportament fragmentar și repetitiv și dezvoltarea unor stereotipuri solitare. Putem infera astfel făcând o paralelă cu oamenii că hiperactivitatea combinată cu un comportament repetitiv și marcat de hipervigilență sunt buni predictori pentru psihoză.

Printre alte elemente care prezic psihoza se numără aplatizarea afectivă și lipsa de empatie. Și dacă am vorbit de comportamente vizibile, dacă ar fi să luăm în calcul factorul genetic, aflați că psihoza se transmite în familie. Apartenența la un mediu familial în care unii membri dispun de un istoric de psihoză diagnosticat de un specialist poate prezice – desigur – apariția psihozei.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *