Cărţi de ficţiune pentru psihologi şi studenţi la psihologie

Ca psiholog sau student la psihologie petreci o bună bucată de timp documentându-te şi citind studii ori cărţi de specialitate. Dar poţi îmbina utilul cu plăcutul şi învăţa lucruri folositoare şi din beletristică. Aşa că în acest articol voi discuta despre câteva cărţi de ficţiune din care un psiholog sau un pasionat de psihologie poate învăţa lucruri folositoare fără să se lovească de un limbaj tehnic. Am exclus din listă cărţi dedicate pubicului larg care tratează concret anumite subiecte legate de psihologie şi sunt alcătuite sub forma unor autobiografii non-tehnice (cum ar fi ”Demonul amiezii” a lui Andrew Solomon sau ”Madness – A Bipolar Life” de Marya Hornbacher).

Craig Clevenger – The Contortionist’s Handbook

Este romanul de debut al unui scriitor american puţin cunoscut. Scris impecabil îl consider a fi una dintre cele mai bune cărţi pe care le-am citit vreodată. Aparte de stilul acaparator al scriturii, The Contortionist’s Handbook prezintă povestea unui tip cu o posibilă tulburare de somatizare şi care, din motive pe care nu le dezvălui ca să nu stric plăcerea lecturii, alege să îşi ascundă adevărata identitate şi simptomele atunci când este adus la un psiholog. Romanul are capitole lungi care prezintă intervul clinic dintre pacient şi terapeut şi modul în care pacientul reuşeşte să evite dibaci răspunsurile concrete şi – în cele din urmă – să-şi domine terapeutul fără ca ultimul să realizeze acest lucru. Romanul te învaţă că în calitate de psiholog poţi a uneori peste oameni care au o pregătire mai bună ca a ta, care cunosc bine testele psihologice şi le pot manipula în aşa fel încât rezultatul să le fie favorabil şi mulat pe interesele lor. Teatrul pe care eroul principal îl joacă este delicios de detaliat descris şi camera lui de filmat interioară descrie procesele mentale prin care trece pe măsură ce manipulează terapeutul. The Contortionist’s Handbook e un adevărat deliciu literar şi o carte din care înveţi nu doar despre caracterul ascuns al omului aparent naiv ci şi despre cum statutul de psiholog şi autoritatea aferentă lui valorează puţin atunci când eşti confruntat cu un om obişnuit de mic să se ascundă. În plus, romanul prezintă şi o imagine pertinentă a fenomenului adicţiei.

Ursula K. LeGuin – Mâna stângă a întunericului

Roman SF destul de apreciat în cercul amatorilor de science-fiction. Prezintă viaţa pe o planetă populată de hermafrodiţi în care condiţiile climatice extreme le impun un stil de viaţă radical diferit de cel al pământenilor. Cartea este o analiza psihosocială a unui pământean asupra vieţii pe acea planetă, a cutumelor şi relaţiilor dintre locuitori. De ce este importantă lectura acestui roman? Pentru că prezintă o situaţie pur ipotetică dificilă şi ne arată cum poate percepe din exterior un individ un grup social radical diferit de al său. Mai mult, romanul Ursulei LeGuin te învaţă toleranţă şi cum să abordezi situaţiile care pot duce la biasare. Este o carte care face o paralelă reuşită cu situaţia minorităţilor sexuale, cu relaţia bărbat-femeie, abordează subiecte precum identitatea sexuală, culturală, ideea de cuplu dar şi modul în care un analist percepe o societate radical diferită de a lui. Pentru un psiholog Mâna stângă a întunericului este valoroasă pentru că îi spune că pe viitor se va putea confrunta cu neprevăzutul, că acceptarea necodiţionată este imperativă când vine vorba de pacient sau client, că e nevoie să aflăm despre modul de funcţionare al altor culturi şi că impactul cu acestea poate altera – chiar şi involuntar – până şi modul de gândire al unui specialist.

Cormac McCarthy – Drumul

McCarthy a primit premiul Pulizer în 2007 pentru The Road iar vreo doi ani mai târziu romanul s-a bucurat şi de o ecranizare. Subiectul cărţii face referire la o apocalipsă în care supravieţuitorii rasei umane se zbat să reziste într-un mediu sterp şi lipsit de surse de mâncare. Povestea este a unui tată şi a fiului său care străbat o Americă moartă încercând să mai reziste încă o zi şi încă o zi. Drumul este important ca roman pentru un psiholog prin atmosfera pe care o crează. Disperarea, deznădăjduirea sunt acolo, în fiecare pagină. Pe la jumătatea cărţii eşti scufundat într-o stare de rău deoarece McCarthy este extrem de dibaci în a picta peisaje şi emoţii. Indirect şi făcând o paralelă lejeră, cartea te învaţă ce simte un depresiv şi supliciul la care este supus în încercarea de a depăşi suferinţa. Puţini autori au reuşit să aştearnă pe hârtie atât de bine întunericul şi să pună la îndoială utilitatea speranţei. The Road e dezolare completă şi angoasă şi reprezintă o imagine perfectă a modului în care depresivul percepe mediul înconjurător. Geniul cărţii stă tocmai în faptul că autorul reuşeşte să transită aceste lucruri nu atât prin cuvinte cât prin senzaţiile ce derivă din acele cuvinte. The Road e genul de carte care te face deopotrivă să regreţi şi să te bucuri că ai citit-o.

Allen Ginsberg – Howl

Howl este o poezie lungă care a creat controverse în SUA acum vreo jumătate de secol. Un mesaj anti-sistem dar şi o declaraţie a libertăţii de gândire, Howl este totodată un studiu bun asupra limbajului dezorganizat, o privire rapidă asupra gândirii din psihoză şi o reuşită introspecţie în episodul maniacal din tulburarea bipolară. Poemul este o fugă de idei pusă pe hârtie într-un mod mai coerent şi interpretabil din punct de vedere artistic. De altfel, scriitorii şi poeţii curentului Beat Generation au în comun acest stil literar de a expune idei scurte care se succed rapid şi uneori cu o aparentă lipsă de coerenţă. Ca şi Jack Kerouac (cu al său ”On The Road”), Ginsberg nu prea ţine cont de pauzele impuse de virgule sau alte semne de punctuaţie, de fluenţa continuităţii ideilor, ceea ce face textul să fie aparte. Întreg poemul e un delir lung şi extrem de interesant care aminteşte de modul de gândire din diferite tulburări şi boli mintale. Pe alocuri schizofrenic, pe alocuri atingând delirul mistic, Howl se poate citi în vreo 40 de minute şi e deosebit de educativ.

Alte titluri

Lista de mai sus poate fi suplinită extensiv iar timpul nu mi-o permite. Însă amintite merită şi alte titluri din care un psiholog poate învăţa sau măcar deduce anumite lucruri. ”Edificiul nebuniei absolute” al lui Stanislaw Lem, alături de ”Procesul” lui Kafka sunt două exemple bune de incursiuni în absurd care descriu bine de tot starea de nelinişte, incertitudinea şi frustrarea celor cu anxietate generalizată şi fobie socială. ”Crash” al lui J. G. Ballard este o incursiune în lumea mecanofiliei iar ”Lolita” a lui Nabokov şi ”Voi scuipa pe mormintele voastre” a lui Boris Vian prezintă parafilia din perspectiva pedofilului. Cărţile lui Irvine Welsh şi Bret Easton Ellis vorbesc despre adicţii, exces, adolescenţă şi angst, sexul din perspectiva tinerilor şi influenţa societăţii de consum asupra moralului şi comportamentului individului. ”Dune” a lui Frank Herbert poate fi privită ca un amplu studiu sociologic şi psihologic asupra unei culturi şi mentalităţi oarecum inedite, aparte de laturile religioase, politice, filosofice şi militare pe care le atinge. ”Visează androizii oi electrice?” a lui Philip K. Dick vorbeşte despre iubirea imposibilă, despre moralitate, ideea de umanitate şi caracter. Majoritatea romanelor lui Dick dezbat ideea de paranoia şi modul în care ea afectează viaţa individului. William Golding cu al său ”Împăratul muştelor” vorbeşte despre cum degenerează structura socială într-o microsocietate, modul de gândire al copiilor în situaţii extreme şi alte lucruri utile unui psiholog. ”Străinul” lui Camus prezintă situaţia empatiei din punct de vedere social şi juridic iar ”1984” al lui Orwell problematica limitelor psihicului uman şi cea a presiunii sociale.

Alţi autori care merită amintiţi sunt Chuck Palahniuk, Edgar Poe, Patrick Suskind, Alexandr Soljeniţîn şi Serge Brussolo.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *