Automutilarea la femeile cu Borderline

În tulburarea de personalitate borderline sunt întâlnite două tipuri de comportamente autoagresive: comportamentul suicidal şi cel de autorănire non-suicidală. Pacienţii cu Borderline îşi provoacă rău în mod repetitiv şi o fac pentru a obţine o eliberare rapidă de emoţiile negative care îi încarcă. O altă cauză a autorănirii este dată de nevoia de a se elibera de tensiunea interioară. Cei cu Borderline resimt o tensiune interioară mai puternică decât oamenii fără Borderline sau chiar decât cei cu depresie sau anxietate. Autorănirea fără intenţia de suicid este un mecanism de coping disfuncţional al celor cu Borderline, menit să ”scape” suferindul de anxietate, disperare, durerea fizică; este o formă de autopedepsire şi totodată o metodă de a-i controla pe cei din jur ori de a distrage atenţia de la senzaţia de vid interior pe care cei cu BPD o experimentează în anumite momente.

Un studiu din 2008 a căutat să afle ce implicaţii are autorănirea în cazul femeilor cu tulburare de personalitate borderline, care sunt cauzele pentru care aceste femei apelează la ea şi ce metode folosesc pentru a-şi provoca rău fizic. Totodată, studiul a căutat să afle care sunt emoţiile prin care trec femeile diagnositacte cu Borderline înainte de actul autorănirii în sine şi după acesta.

Dintr-un eşantion de 95 de femei din Germania (cu vârste între 18 şi 51 de ani) diagnosticate cu BPD, 93% sau folosit de instrumente de tăiere cel puţin o dată în ultimele 6 luni pentru a-şi provoca durere; 55% de jupuirea pielii, 44% de ciupirea cărnii, 44% s-au lovit deliberat, 35% şi-au ars carnea, 53% s-au lovit cu capul de suprafeţe dure, 17% şi-au smuls porţiuni din păr (vezi şi tricotilomania), 14% s-au autostrangulat, 13% şi-au extras sânge. Din cele 95 de femei, 80% au folosit tăierea ca metodă principală de a-şi provoca rău, 11% s-au folosit de ciupirea pielii iar restul de celelalte metode descrise mai sus.

Frecvenţa automutilării în cele 6 luni a fost înregistrată astfel: 3% dintre femei au practicat-o cel puţin o dată pe zi, 7% de 3-6 ori pe săptămână, 33% o dată sau de două ori pe săptămână, 29% de 2-3 ori pe lună şi 28% nu mai des de o dată pe lună.

Ca motive ale automutilării 51% dintre femei au invocat necesitatea de a scăpa de tensiunea interioară, 13% au afirmat că au încercat să reducă emoţiile negative, 12% au practicat-o ca o formă de autopedepsire, 8% ca să se simtă în controlul propriei vieţi, 7% ca să recapete un simţ al realităţii şi un alt 7% pentru a redeveni conştiente de senzaţiile fizice.

47% dintre femei au declarat că trăirea plăcerii ori obţinerea unei stări de euforie din actul automutilării au jucat un rol important în decizia lor de a se autorăni. Cu excepţia sentimentului de vină, ca urmare a automutilării toate trăirile negative înregistrare au scăzut din intensitate: singurătarea, tristeţea, depresia, anxietatea, sentimentul de vid interior. 95%, respectiv 92% dintre femei au declarat că au scăpat astfel de tensiunea şi presiunea puternică interioară. După actul automutilării, cele mai multe femei au declarat s-au simţit uşurate (85%), relaxate (80%), mai puţin ireale (80%). Singura emoţie negativă care s-a amplificat după actul automutilării a fost cea de ruşine (conform afirmaţiilor a 53% dintre respondente).

Efectele tulburării de personalitate borderline pot fi ţinute în frâu cu ajutorul unui psiholog şi – cu timpul – pot fi chiar eliminate.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *