Anxioşii aud sunetele ca fiind mai importante decât sunt

Asupra anxietăţii s-au făcut destule studii iar despre anxietate s-a scris îndeajuns de mult încât să ştim că este o problemă des întâlnită. Mecanismul anxietăţii derivă din nevoia noastră de supravieţuire. Dacă avem o amintire puternică legată de un eveniment negativ, pe viitor ne vom folosi de ea pentru a preveni evenimente negative similare. De exemplu, dacă în trecut aţi fost muşcat de un câine, pe viitor veţi evita să vă apropiaţi de alţi câini. E un mecanism de supravieţuire care dictează ”mai bine în siguranţă decât cu regret”. Problema cu anxietatea e că anxioşii tind să generalizeze. Un om care se teme ca experienţa cu câinele care l-a muşcat să nu se repete va evita toţi câinii, indiferent că-s mari, mici, agresivi sau blânzi. Această suprageneralizare este o problemă atât în stresul post-traumatic cât şi în tulburarea de anxietate generalizată.

Un nou studiu publicat zilele trecute în revista Current Biology (DOI: 10.1016/j.cub.2016.01.023) afirmă că această suprageneralizare nu se limitează doar la gânduri şi amintiri ci se aplică şi mediului înconjurător. Aparte de descoperirile studiului expus mai jos, de notat metoda ingenioasă prin care acesta a fost pus în practică.

Rony Paz de la Institutul Ştiinţific Weizmann din Israel a luat 28 de subiecţi diagnosticaţi cu tulburare de anxietate generalizată şi le-a redat câteva secvenţe audio formate din tonuri de o anumită intensitate. Participanţilor la studiu li s-a dat o anumită sumă de bani şi de fiecare dată când auzeau unul din două tonuri o parte din sumă le era luată. Când era redat celălalt ton, bani erau adăugaţi sumei iniţiale. Astfel, participanţii au învăţat rapid să distingă între cele două tonuri diferite şi să-şi dea seama care era asociat cu câştigul şi care cu pierderea.

Într-o a doua fază a experimentului au fost adăugate alte tonuri celor două iniţiale, multe dintre noile surse audio variind puţin faţă de cele originale. Subiecţilor li s-a spus că această rundă nu implică un câştig financiar sau pierderi monetare ci doar că trebuie să asculte tonurile respective. În experimentele anterioare, Paz observase că subiecţii fără anxietate generalizată puteau distinge rapid noile tonuri de cele vechi, dar acum, cei cu tulburare de anxietate generalizată au depus eforturi în acest sens şi au făcut de două ori mai multe greşeli.

Explicaţia constă în faptul că deşi nu era implicat un câştig financiar sau o pierdere, subiecţii anxioşi suprageneralizau amintirile lor neplăcute despre tonurile asociate cu pierderea în aşa fel încât le afecta percepţia sunetelor. Supriza studiului a fost că şi tonurile asociate cu câştigul au fost identificate greşit.

Participanţii la studiu aveau un auz normal dar interpretau sunetele diferit. Aparent, oamenii cu anxietate au o percepţie alterată asupra lumii înconjurătoare şi asociază experienţele neplăcute anterioare cu experienţele noi, uneori confundându-le pe cele două. Rezultatele studiului pot fi folositoare în înţelegerea mecanismului care permite menţinerea şi perpetuarea anxietăţii precum şi în dezvoltarea unui eventual tratament alternativ pentru anxietate.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea: psihoterapeut, consilier psihologic și psiholog clinician. A terminat Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie la Școala Doctorală de Sociologie a Universității Oradea și urmează în paralel cursurile Facultății de Științe Socio-Umane (specializarea Sociologie) din cadrul aceleiași facultăți. A publicat șase cărți şi o serie de articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul cabinetului.

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!