Anxietatea generalizată

Este o tulburare des întâlnită, caracterizată prin teamă incontrolabilă faţă de evenimente sau activităţi viitoare. Distresul provocat interferează cu activităţile zilnice până în punctul în care acestea devin ineficace. Cei cu anxietate generalizată sunt deosebit de procupaţi de anticiparea unor dezastre sau probleme privind sănătatea, familia, prietenii, banii, relaţiile intime sau serviciul. Simptomele fizice sunt şi ele prezente şi includ starea de ameţeală, neastâmpărarea, greaţă, dureri de cap, tensiune musculară, dificultăţi în a înghiţi, durere musculară, agitaţie, iritabilitate, probleme în a înghiţi, transpiraţie, insomnii. Simptomele trebuie să dureze mai mult de şase luni pentru a se putea pune un diagnostic.

Femeile sunt de două ori mai predispuse decât bărbaţii să dezvolte anxietate generalizată şi se estimează că 2% din europeni au această tulburare. Ea este des întâlnită în cazul celor care fac abuz de substanţe sau în familiile în care a fost deja diagosticată în trecut.

AmigdalăDin punct de vedere biologic, tulburarea de anxietate generalizată este cauzată de o conectivitate defectuoasă a amigdalei. Informaţia intră în complexul basolateral care procesează amintirile legate de teamă şi le comunică memoriei şi senzorilor din corp.

Cele mai evidente semne ale anxietăţii generalizate sunt nivelul ridicat al atenţiei, o senzaţie de pericol, tensiunea musculară şi inabilitatea de a te concentra. Suferindul are dificultăţi în a controla respectiva teamă şi aceasta interferează semnificativ cu viaţa lui, până în punctul în care devine o piedică în calea unui număr de activităţi precum mersul la şcoală ori la serviciu. Cafeaua, fumatul şi o serie de substanţe narcotice sunt cunoscute ca declanşatori ai anxietăţii generalizate. De asemenea, aceasta poate să apară împreună cu anumite tulburări de personalitate sau boli mintale.

Terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit a fi deosebit de eficace în tratarea anxietăţii generalizate. Aceasta are ca scop identificarea gândurilor şi emoţiilor negative ale clienţilor şi înlocuirea acestora cu aletele pozitive şi mai realiste. Tratamentul medicamentos ajută şi el, cu cel mai des prescrise pastile fiind din gama benzodiazepinelor (alprazolam, lorazepam şi clonazepam) şi SSRI.

În cazul celor care trec printr-un episod depresiv major, rata de comorbiditate a anxietăţii generalizate este de 17,2%. Cei cu tulburare de panică au şi anxietate generalizată în 9,9% din cazuri. 9,4% din cei cu tulburare de anxietate generalizată au şi agorafobie, 22,4% au şi fobie socială iar 2,3% tulburare de panică. 30-35% din cei care au probleme cu alcoolul sau drogurile suferă şi de anxietate generalizată care de multe ori este întreţinută de dependenţă.

Anxietatea generalizată poate fi tratată cu ajutorul unui psiholog şi a şedinţelor de terapie.

Răzvan T. Coloja

Răzvan T. Coloja

Psiholog în Oradea. A terminat facultatea de Ştiinţe Socio-Umane (Psihologie), cea de Ştiinţe (Informatică), cea de Litere (Biblioteconomie) și masteratul de Psihologie Clinică, Consiliere și Psihoterapii. În prezent este doctorand în Sociologie. A publicat cinci romane şi câteva articole în reviste de specialitate. Vizitează-i site-ul personal.

De asemenea, ai putea dori...

3 răspunsuri

  1. Constanta Logofatu spune:

    Buna ziua domnule psiholog, am citit citeva din articolele publicate aici asa ca m-am decis sa las un comentariu. Sigur ca sint oameni care se regasesc in descrierea acestor simptome, dar de cind ei devin `
    „clienti” ? cumpara ei ceva de undeva, sau se folosesc de serviciile cuiva? Daca psihologul ^¨trateaza¨^ anxietatea (in cazul nostru), o face pentru un client sau un pacient?!?..
    De cind serviciul e servici???

  2. Răzvan T. Coloja Răzvan T. Coloja spune:

    @Constanta Logofatu: în momentul în care omul intră în cabinetul PRIVAT al unui psiholog, devine un potenţial client căruia psihologul îi oferă serviciile sale. În cabinetul spitalului sau al clinicii nu mai vorbim de client ci de pacient. E o chestie de perspectivă dar difereţierea dintre ”client” şi ”pacient” se învaţă încă de pe băncile facultăţii.
    Şi da – e ”serviciu” într-adevăr. Mea culpa.

  1. decembrie 6, 2015

    […] de personalitate dependentă să-şi facă apariţia şi alte neajunsuri precum depresia, anxietatea şi stima de sine […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *